Treceți la conținutul principal

N-am intalnit romani fericiti. Poate doar in brosuri si pliante, unde erau olandezi photoshopati

Nu există broşură de asigurări de pensii, pliant de reclamă la croaziere sau la proteze, pliant de cumpărări de orice articol de grădinărit pentru seniori, în care pozele să fie din România! Pur şi simplu, nu există!

Feţele acelea roz, zâmbitoare, de seniori fericiţi, strâns îmbrăţişati pe bicicletă alături de nepoţi în parc sunt fotografiate, invariabil ca întotdeauna, în Olanda, Germania, Franţa sau pe acolo.

Remarca este absolut elementară dacă desfacem teancurile de hârtii din cutia de (pe vremuri) scrisori sau dacă avem o secundă ochi pentru bannerele publicitare de pe site-urile pe care le citim zilnic.

În schimb, dacă vrei să „ilustrezi” sărăcia, pensia mică, banii puţini în general şi o viaţă amară pe o bancă din faţa porţii (blocului), ai, fără probleme, din plin, imagini cu pensionarii României.

Motivele sunt multe:

E mai comod să furi de pe google, de pe un site profi, decât să te deranjezi să filmezi şi să fotografiezi în condiţii reale şi legale la tine în ţară. Da, legale, adică oamenilor ălora cărora le foloseşti faţa trebuie să le ceri voie şi, după caz, să le dai şi bani.

E la fel de adevarat ca nici prea multi pensionari fericiti, roz, zambitori si gata de stat la pozat nu exista pe la noi. Asta insa nu este vina lor, a seniorilor nostri, Este o vina indelungat-adunata, de ceas social blocat-intarziat, este o vina a saraciei, a egoismului si a tuturor relelor care sapa santuri intre noi.

Santurile mai sunt sapate si in mintile noastre. Schizofrenia designerului care munceste la negru sa faca tema "pensionari romani fericiti", furand poze de pe google, trimitand cu send grabit jpg urile, incasand banii online si fugind uituc, la tristii si insaracitii de acasa carora le da jumatate din banii munciti dintr-un ciubuc la negru, ei bine, ea, aceasta schizofrenie a designerului este, biata de ea, un efect, un simplu si perpetuu efect. Din nou nu e vina lui.

Ca doar nu e neamt sa zica: "Ce fac eu, bai, Nikolas, taicule, aici? Ia sa nu accept plata la negru, ia sa nu fur poze, ia sa nu platesc chirie la negru, ia sa fiu dracului serios de acum vreo 50 de ani, sa dau bine in poza aia de peste 50 de ani, cand poate voi ilustra pe bune o reclama pe bune la pensionari fericiti".

Asa ca aceasta "stire" este doar o banala dara pe o ulita cu santuri cat Indochina.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Stanley Tucci și Carlos Diehz, marii absenți de pe lista Nominalizărilor la Oscar 2025

Pe scurt despre Nominalizările la Oscar 2025: Directorii de casting de la serialul Succession (Avy Kaufman, Francine Maisler, Douglas Aibel, Henry Russell Bergstein) au avut mână bună și ochi bun, că i-au ales pe Kieran Culkin și Jeremy Strong în distribuția serialului care le-a făcut cariera să o ia, ca racheta, sus, sus de tot, până la nominalizările la Oscar de anul ăsta - amândoi pentru roluri secundare, Kieran în A Real Pain și Jeremy în The Apprentice. La The Apprentice au băgat și românii capul în poză, datorită nominalizării lui Sebastian Stan. E doar meritul lui, pe munca și talentul lui, să nu ne batem cu pumnii în piept pentru ce nu e al nostru.   Ce a ratat Academy Awards 2025 sunt doi actori exemplari în două roluri secundare în Conclave - Stanley Tucci și Carlos Diehz. Nu au fost nominalizați, dar asta nu înseamnă că nu au fost foarte buni. Ralph Fiennes a fost nominalizat pentru rol principal, dar Oscarul va merge în martie ori la...

Septembrie. Când plec din iubire

Voiam să rămân în septembrie, prezentă la trecerea timpului, cu-o mână în arbori, cu alta-n nisipul cărunt – și să lunec odată cu vara în toamnă… Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din priveliști cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit… (Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie )  Uneori sunt atât de singur de parcă aş da înapoi sânilor mamei laptele supt din ei. Alteori sunt atât de nesingur de parcă aş fi însăşi natura. Niciodată însă nu m-a bătut vreo stea atât de strălucitoare încât să-i fiu umbră. Mă ține în secunda aceasta de viață dragostea mea de o femeie firească. (Nichita Stănescu - Spirit de doină ) In case you miss me Close your eyes I'll be the whisper In the midnight skies.

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare.  De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile.  Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în...