Treceți la conținutul principal

N-am intalnit romani fericiti. Poate doar in brosuri si pliante, unde erau olandezi photoshopati

Nu există broşură de asigurări de pensii, pliant de reclamă la croaziere sau la proteze, pliant de cumpărări de orice articol de grădinărit pentru seniori, în care pozele să fie din România! Pur şi simplu, nu există!

Feţele acelea roz, zâmbitoare, de seniori fericiţi, strâns îmbrăţişati pe bicicletă alături de nepoţi în parc sunt fotografiate, invariabil ca întotdeauna, în Olanda, Germania, Franţa sau pe acolo.

Remarca este absolut elementară dacă desfacem teancurile de hârtii din cutia de (pe vremuri) scrisori sau dacă avem o secundă ochi pentru bannerele publicitare de pe site-urile pe care le citim zilnic.

În schimb, dacă vrei să „ilustrezi” sărăcia, pensia mică, banii puţini în general şi o viaţă amară pe o bancă din faţa porţii (blocului), ai, fără probleme, din plin, imagini cu pensionarii României.

Motivele sunt multe:

E mai comod să furi de pe google, de pe un site profi, decât să te deranjezi să filmezi şi să fotografiezi în condiţii reale şi legale la tine în ţară. Da, legale, adică oamenilor ălora cărora le foloseşti faţa trebuie să le ceri voie şi, după caz, să le dai şi bani.

E la fel de adevarat ca nici prea multi pensionari fericiti, roz, zambitori si gata de stat la pozat nu exista pe la noi. Asta insa nu este vina lor, a seniorilor nostri, Este o vina indelungat-adunata, de ceas social blocat-intarziat, este o vina a saraciei, a egoismului si a tuturor relelor care sapa santuri intre noi.

Santurile mai sunt sapate si in mintile noastre. Schizofrenia designerului care munceste la negru sa faca tema "pensionari romani fericiti", furand poze de pe google, trimitand cu send grabit jpg urile, incasand banii online si fugind uituc, la tristii si insaracitii de acasa carora le da jumatate din banii munciti dintr-un ciubuc la negru, ei bine, ea, aceasta schizofrenie a designerului este, biata de ea, un efect, un simplu si perpetuu efect. Din nou nu e vina lui.

Ca doar nu e neamt sa zica: "Ce fac eu, bai, Nikolas, taicule, aici? Ia sa nu accept plata la negru, ia sa nu fur poze, ia sa nu platesc chirie la negru, ia sa fiu dracului serios de acum vreo 50 de ani, sa dau bine in poza aia de peste 50 de ani, cand poate voi ilustra pe bune o reclama pe bune la pensionari fericiti".

Asa ca aceasta "stire" este doar o banala dara pe o ulita cu santuri cat Indochina.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos. Anul Nou care n-a fost - Bogdan Mureșanu

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos  Întâi m-a păcălit sau am crezut că m-a păcălit, pe urmă m-a cucerit, după ce am prins cheia și tonul. Mi-a amintit de Decalogul lui Krzysztof Kieślowski și m-am relaxat și am putut să urmăresc până la capăt filmul în trei părți, cu trei povești, Kinds of Kindness. Ce bine că nu s-au intersectat personajele, a devenit obositoare și previzibilă încârligarea asta obligatorie a intrigilor și eroilor din 3-4-5 povești din filmele construite din părți. Yorgos Lanthimos a fost mai cinstit, poate pentru că a fost sigur pe ce voia să ne spună și să facă, el a lăsat poveștile independente, unite doar de ce aveau ele de spus.  Cu instrumentele blasfemiei și cu umor negru, Lanthimos ne-a arătat esența din întrebările noastre despre Dragoste, Viață, Credință, Moarte. Le-a pus și în cadrul de desfășurare care îi place atât de mult, distopia, pentru că dacă n-ar pune într-o distopie, ar pune doar într-un eseu scris ce avea el de spus, asta de fapt mi-...

Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci. Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs! Glasgow, Day 1 Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei. Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow. Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât. Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire. Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo. Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților. Necropola de l...

Jurnal scoțian/ Scottish Diary (1): Let's not make it about me! Poor Things & Stand-up Comedy

În primul meci de la EURO 2024, scoțienii au luat bătaie de la nemți. Încă un motiv să-mi fie și mai simpatici. Ei, da, scoțienii. Știm istorie, știm și comedie, așa că de dragul scoțienilor, care mi-au amintit de vizita la ei acasă, încep să scot la lumină paginile de Scottish Diary. În premieră, poate și de la vârstă, mi-am notat în fiecare seară cuvinte, mai legate, mai dezlegate, despre cum a fost ziua. Astăzi le-am adunat cu un pic de sos sintactic și ceva poze. Cât or mai fi internetul, curentul și gratuit blogspotul, pentru urmașii urmașilor mei, îndemnuri la călătorit și trăit. Let’s go!  Săptămâna scoțiană mi-a adus șase capitole de jurnal, câte unul pentru fiecare zi de călătorie (am ignorat zilele de aeroport, de plecat-ajuns). Publicarea textelor din jurnalul scoțian începe cu ziua a treia – Glasgow, Day 3. Așa am vrut. Asta cu Poor Things, GoMA și stand-up comedy se cerea prima. Nu știu clar de ce, poate pentru că mi-e drag de cuvinte, cum se înșiră ele. Literele au pr...