Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2022

Gioconda-mi pare o icoană

Ziua în care am văzut tabloul Giocondei e ziua în care am aflat că a murit tata: fraza asta se poate scrie și cu propozițiile inversate, dar prefer jumătatea plină a paharului și aleg să dau întâietate doamnei. Și tata ar fi fost de acord să o scriu așa, era un bărbat galant.  De salvat nu îl mai puteam salva, avionul era abia a doua zi și intrarea gratuită m-a împins, trup amorțit și ochi înlăcrimați, în muzeul Luvru, la intrarea de sub Piramidă.   Coada șerpuia printr-o sală imensă. Așteptarea de a o vedea de aproape pe Gioconda semăna cu așteptarea din Ierusalim, de la Sfântul Mormânt. Acolo nu simțisem coada de două ore, iar aici nici n-am simțit cât a durat. Zâmbetul Giocondei m-a mângâiat în ziua aceea de moartea tatei și niciodată n-am să mai pot să o văd altfel decât ca pe o sfântă icoană. Lisa, Lisa Gherardini, maica mea! Mi-e dor de o noapte fără vise.   :: 2020-2022: Paula Chirilă și Ana Odagiu au povestit în interviuri cum au scris piese de teatru, comedii, în doliu