O noapte-artisticoasa, ca-i o data pe an

Pe unde am haladuit de noaptea muzeelor, editia 2014:

Muzeul de Istorie - Expozitia "Haina il face pe om" si o tura prin sala Tezaurului

Teatrul Coquette - Spectacolul "Mondeni-tati", in regia lui Ingrid Bonta, cu Laura Voicu, Ruxandra Balasu, Pavel Barsan. O ora si jumatate de ras cu lacrimi!

Bellu. Cimitirul Bellu - Nu fusesem niciodata noaptea intr-un asemenea ...spatiu. Era lume, lume ca la teatru! Curat loc de promenada, mai ales ca nu ploua, asa cum ne-am tot temut. Rodica Popescu Bitanescu, impreuna cu vreo 4 actori foarte tineri ale caror nume nu le cunosc, imi pare rau, dadeau o reprezentatie cu "Viata de cimitir", scris si regizat de actrita. Despre text, nu comentez nimic. Bellu noaptea este insa o experienta speciala.

Sa ne vedem sanatosi la anul, in aceeasi noapte!

Rochie a Reginei Maria

Rochie a Luciei Sturdza-Bulandra

Coroana din dreapta, purtata de Regele Carol I, din otelul unui tun de la Plevna.

Coroana din stanga, de aur, este a Reginei Elisabeta.

Coroana purtata de Regina Maria la Incoronarea de la Alba Iulia

Coroana a fost realizată la Paris de către casa de bijuterii Falize.

Pietrele alese de această sunt opalul, piatra luniii, turcoaz, granate (cristale), ametist, granat, calcedonit (chrysopraz). Baza coroanei este ovală. Deasupra coroanei este o cruce gamată, un simbol prezent inca din Antichitate, seminificând soare, fertilitate, viață. Un accesoriu neobişnuit pentru coroană sunt două pandantive. Pandantivele au, pe de o parte, stema Regatului României, iar pe cealaltă parte este simbolul ducatului de Saxa Coburg și Gotha, arătând legătura Reginei cu Marea Britanie. (365.ro)

Pe Calea Calarasilor nr. 94 s-a deschis un teatru. Urmariti-i programul si mergeti sa-i vedeti pe actorii de la Coquette. Sunt spectacole de comedie, pentru nervii obositi ai bucurestenilor, dar si spectacole pentru copii, in limba germana, pentru cei mai isteti dintre noi. Sambata seara, am vazut "Mondeni-tati", in regia lui Ingrid Bonta, cu Laura Voicu, Ruxandra Balasu si Pavel Barsan.

Iar la final - cimitirul Bellu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Septembrie. Când plec din iubire

Voiam să rămân în septembrie, prezentă la trecerea timpului, cu-o mână în arbori, cu alta-n nisipul cărunt – și să lunec odată cu vara în toamnă… Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din priveliști cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit… (Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie ) Uneori sunt atât de singur de parcă aş da înapoi sânilor mamei laptele supt din ei. Alteori sunt atât de nesingur de parcă aş fi însăşi natura. Niciodată însă nu m-a bătut vreo stea atât de strălucitoare încât să-i fiu umbră. Mă ține în secunda aceasta de viață dragostea mea de o femeie firească. (Nichita Stănescu - Spirit de doină ) In case you miss me Close your eyes I'll be the whisper In the midnight skies.

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare. De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile. Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în...

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York. E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊 Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...

Telecomandă. Semn de carte. Cafea

Faceți căutări pe acest blog