Treceți la conținutul principal

Postări

Last year the stand-up saved my life

...And the podcasts too! Băieții și-au câștigat un fan, eu nu m-am urcat pe pereți în 2020, așa că totul s-a lăsat cu un win-win ca-n vremurile bune. De la Seinfeld pe care îl vedeam în 95-96 la Pro Tv, până la show-urile de pe Comedy Central și invitațiile la Morning Glory din zilele noastre (îi datorează toți câte o ce beau ei lui Răzvan Exarhu, iar eu cu atât mai multe!) chestia asta numită stand-up s-a tot perindat prin fața mea. Dar anul trecut m-a salvat. 2020 rămâne pentru mine anul stand-up. Covid, sorry, tată! La mine nu te-ai calificat. Am descoperit podcasturile și special-urile pe YouTube și le-am văzut fără pauză, binging curat! Ăștia zic că e vizionare în exces. Nu, în 2020 se numea terapie între patru pereți. Cluburile de stand-up din București, cele trei :), parcă s-au înființat după traseul meu pe aici. Unde e Comics acum, am stat o jumătate de an, în 94. De lângă Club 99 mi-am luat prima viză când am ieșit în lume și tot acolo e una dintre bucățile mele favorite ever
Postări recente

Vino să spălăm copiii!

Ți-era dor de mine, așa-i? Ce-oi mai fi făcând, pe unde oi mai fi umblând? Din ce în ce mai bine, mulțumesc. Încă la anii care sună a război. Acum 44, în curând 45. Nu voi cadou bogat. Oricum n-avem petrecere.  Dar, dacă ții la mine, ajută-mă să spălăm copiii. Am scris mai multe aici . Mulțumesc.

Afară pe Titanic

Tu erai o poveste. Ai scris toată viața la tine. Am început cu finalul. Te-am citit de sus în jos. Tu mă citeai în oglindă. Am avut timp până la răsărit, gheața e fericită pe întuneric. Ca doi Titanici, unul spre apus celălalt nu, visam la un port fericit și am trecut unul pe lângă altul ca pe ultimul drum. … Până la urmă asta ți-e pânălaurma. Ai ajuns la ultimul act. Acum e acum. Până la urmă cu cine ești? Până la urmă ce ai ajuns? Uite-ți răspunsul, asta ți-e urma. Cine ți-a fost ți-a fost acum. Cine n-a fost nici c-a fost. ... Ne vom juca fiecare la blocul lui ca atunci când era rece. Noi la răsărit, ei la apus. Ne-am întâlnit la jumate, dar ne-am furat jucăriile. Acum visăm iar afară.

Acasă pe Titanic

M-am urcat pentru o stație Am ajuns pe insula mea. De jur împrejur mi-am făcut o duminică. În loc să vorbesc cu Vineri și Wilson Țin un jurnal. Ne-am luat bilet din născare pentru Indiile Noi Ne-am întors în noi. Vine Paștele și lumina e tot acolo. Cum am făcut de am stins-o? Ieri a fost vineri Vine duminică. Ne-am născut pe Titanic De acasă nu scapă nimeni. Atlanticul la San Sebastian

Câini albi

Stăm ca Julieții în balcon Așteptăm prima vară ca pe Romeo Viața miroase a copac tânăr Iiiiinspir înainte de a ofta Câinii țopăie ca niște iepuri Fug de stăpânii ce merg îîîîîncet Băiatul cu bișon se uită la școala Abandonată Astăzi toți câini sunt albi Și-au dat întâlnire de echinox

Doar apă și amintiri

"Am atâtea cărți de citit, am atâtea filme de văzut!" Florin Călinescu le dădea speranțe, acum 25 de ani, celor care sunau la "Duminicile celor singuri", la Pro FM, cu îndemnul ăsta retoric, o exclamație care te agăța de viață numai pentru că pe rafturi se găseau vise în formă de artă. Ascultătorilor cu tendințe suicidare omul le dădea un proiect: să vadă filme și să citească. O viață media care se petrecea înainte de succesul replicii "Cu mânuțele-astea două..." - pour les connaisseurs. Nu doar "DJ saved my life" so many times. Replica asta a lui Călinescu m-a trezit de mii de ori. Dar și amintirile te salvează, știi? Cadrele alea mentale, uneori cu nostalgii olfactive și culinare, cu locuri unde te-a dus avionul, unde te-a dus libera circulație europeană sau nebunia de a mirosi și a pipăi lumea. Cât mai puteai. Carpe diem! Măcar să fi văzut cât am putut, cât s-a putut. O bucurie duminicală era cumpăratul de bilete: de avion

Șase pastile în caz de coronavirus

Nu plec în Italia, deși mi-e dor de mor de Roma, pentru că mă gândesc la panica ta de după. Oi fi eu temerară, dar ce vină ai avea tu? Mai aștept. “Raportările cazurilor“ din fiecare țară îmi amintesc de întrecerile socialiste: între clase, pe ramură etc. “Eu primul, eu primul, ba eu am mai mulți, nu, eu am mai mulți, la mine s-au vindecat toți, ba la mine, la mine”. De (zeci de) mii de ani omul moare, care de boli, care de inimă rea, care de leopard, care de bătrânețe. Creștinul care e creștin are viață veșnică, pentru el moartea e (doar) o trecere. Atunci care e panica, man? Chinezii au cucerit lumea cu toate cele, de la tipar și mătase la dropsuri și papuci. Numai la săpun nu s-au gândit. Cum ar fi fost să se apere omenirea de covid-19 cu săpun chinezesc? Diversiune, conspirații… Au gura plină de explicații d-astea tocmai ăia de se lăudau “Vai, dar noi nu ne uităm la știri, nici nu avem/ deschidem televizorul, noi seara comunicăm și desenăm”. La vară de ziua me