Filmul The Lost Daughter este excepțional, l-am văzut de două ori. Maggie Gyllenhaal a început regia cu dreptul. Big Like! Îi doresc acestui film nu doar atenția publicului, ci și multe premii. Le-ar merita! ** ** Talentul Oliviei Colman , care și aici îl adeverește pe Less is more , face din personajul Leda un munte – sau, dacă vreți, un buchet, o paletă – de nuanțe de gri. Rolul putea să alunece ușor în negru pur, că avea ingredientele – o putea face pe Leda sau o sociopată, că avea din ce, sau o femeie ușoară, ca să nu zic cuvântul ăla mai urât, de la Radio Șanț. Dar tocmai pentru că avem de la noi pretenția că nu mai suntem precum străbunicile, la poartă, la Radio Șanț, o putem vedea pe Leda jucată de Olivia Colman așa cum sunt temperaturile, culorile și nuanțele din viața femeilor: nu există perfecțiune, nu trăim în impecabile tablouri roz, nu ne ducem zilele și nopțile în ireproșabile saloane pufoase. Foto credit: imdb.com Banala lecție că Aparențele înșală ne-a condus pri