"Am atâtea cărți de citit, am atâtea filme de văzut!" Florin Călinescu le dădea speranțe, acum 25 de ani, celor care sunau la "Duminicile celor singuri", la Pro FM, cu îndemnul ăsta retoric, o exclamație care te agăța de viață numai pentru că pe rafturi se găseau vise în formă de artă. Ascultătorilor cu tendințe suicidare omul le dădea un proiect: să vadă filme și să citească. O viață media care se petrecea înainte de succesul replicii "Cu mânuțele-astea două..." - pour les connaisseurs. Nu doar "DJ saved my life" so many times. Replica asta a lui Călinescu m-a trezit de mii de ori. Dar și amintirile te salvează, știi? Cadrele alea mentale, uneori cu nostalgii olfactive și culinare, cu locuri unde te-a dus avionul, unde te-a dus libera circulație europeană sau nebunia de a mirosi și a pipăi lumea. Cât mai puteai. Carpe diem! Măcar să fi văzut cât am putut, cât s-a putut. O bucurie duminicală era cumpăratul de bilete: de avion...