Treceți la conținutul principal

Cannes - glamour and marketing

Pe 14 mai, Festivalul de la Cannes incepe cu "Grace de Monaco" sau, daca preferati in limba materna a actritei-printesa, “Grace of Monaco” .

Premiera filmului a fost amânată de mai multe ori, familia princiară de Monaco este nemulţumită de film, conflictul dintre realizatorul Olivier Dahan şi distribuitorul american Harvey Weinstein (un geniu al marketingului), vedeta care întruchipează o altă vedetă - Nicole Kidman în rolul prinţesei Grace: pelicula are, deci, tot ce îi trebuie ca să poată deschide cu surlele şi trâmbiţele necesare festivalul de film de la Cannes.

În 2007, Olivier Dahan triumfa cu “La Môme", filmul care a cucerit SUA cu titlul "La Vie en rose" şi în anul următor, pentru interpretarea lui Edith Piaf, Marion Cotillard primeşte Oscarul.

Actriţa Grace Kelly s-a întâlnit cu Prinţul Rainier de Monaco la festivalul de la Cannes unde venise pentru filmul “O crimă aproape perfectă”, de Alfred Hitchcock. În culmea gloriei, la 27 de ani, Grace se căsătoreşte cu Rainier în anul 1956.




Filmul nu spune povestea dulce cu prinţese, de la începutul relaţiei celor doi. Acţiunea se petrece în 1962, după ce s-au născut Caroline şi Albert. Grace nu se adaptează rolului de prinţesă şi ar vrea să se întoarcă la Hollywood. În acelaşi timp, durerile de cap ale prinţului sunt duble - principatul său se află în conflict cu Franţa.

Filmul trebuia să aiba premiera în ianuarie, dar evenimentul a fost amânat pentru martie. În cele din urmă, premiera va fi pe 14 mai, iar în acelaşi timp cu francezii îl vor putea vedea spectatorii din mai multe ţări, inclusiv din China.

Distribuitorul Harvey Weinstein mai are în palmares Oscarurile filmului lui Michel Hazanavicius "The artist".

Copiii lui Grace, prinţesa moartă în accident de maşină în 1982, nu sunt de acord cu versiunea vieţii părinţilor lor, prezentată în film.              

Albert II, Caroline şi Stéphanie, care NU au văzut filmul, au dat publicităţii un comunicat în care critică trailerul fantezist care anunţă un film despre “o pagină din istoria principatului, bazându-se pe referinţe istorice eronate şi literare îndoielnice”.

Stéphanie a spus că filmul nu trebuia să existe. Nu face elogiul principatului Monaco şi nu elogiază nici personalitatea prinţului Rainier, tatăl ei.

Pe de altă parte, regizorul Dahan şi producătorul Pierre-Ange Le Pogam spun că au trimis la Palat versiunile scenariului, inclusiv pe cea finală, şi că au avut autorizaţia de a filma în principat.

Nicole Kidman a spus, citată de Daily Mail, că înţelege reacţia celor trei copii. “E normal ca fiii să îşi apere părinţii”. Actriţa a mai spus că are un mare respect pentru Grace.


         
Casetele video se demodează, video on demand nu ia avânt atât de repede pe cât se spera, televiziunea cumpără ieftin filmele, accesul în sala de cinema pentru filmul independent este dificil - câteva dintre motivele de stres pentru specialiştii lumii filmului care se vor întâlni la Cannes - căci să nu uităm că la festival nu merg doar actriţe şi regizori! În noul pavilion “Next” se vor aborda subiecte precum crowdfunding,  finanţări alternative, cinema on demand, proiecte transmedia.


Alain Goldman a lansat în Franţa o mare societate de gestiune, OTC Asset management, un fond care să le permită persoanelor particulare să investească în cinema, cu nişte avantaje fiscale, fond despre care Goldman spune că ar fi o premieră.

Cinema on demand există în mai multe ţări: ilikecinema.com în Franţa, mypicturehouse, în Marea Britanie etc.) - spectatorii pot vota în favoarea filmului pe care vor să-l vadă într-o sală de cinema adevărată, din oferta unui catalog.

Asta e partea grea, neplacuta si financiara a cinematografului. Adica aia care noua nu ne place. Vrem doar glamour si e normal sa fie asa. 

Splendoarea de pe Croisette e sarbatoarea visatorilor din salile de cinema. Les amis savent pourqoi!



Cannes 2014, 60 de filme în selecţia oficială




18 sunt în competiţie pentru Palme d'or:
           - "Sils Maria", al francezului Olivier Assayas
           - "Saint Laurent", al francezului  Bertrand Bonello
           - "Kis Uykusu" ("Sommeil d'hiver"), al turcului Nuri Bilge Ceylan
           - "Maps to the stars", al canadianului  David Cronenberg
           - "Deux jours, une nuit", al belgienilor Jean-Pierre et Luc Dardenne
           - "Mommy", al canadianului Xavier Dolan
           - "Captives", al canadianului Atom Egoyan
           - "Adieu au langage", al franco-elveţianului Jean-Luc Godard
           - "The search", al francezului Michel Hazanavicius
           - "The homesman", al americanului Tommy Lee Jones
           - "Futatsume no mado" ("Deux fenętres"), al japonezei Naomi Kawase
           - "Mr Turner", al britanicului Mike Leigh
           - "Jimmy's hall", al britanicului Ken Loach
           - "Foxcatcher", al americanului Bennett Miller
           - "Le Meraviglie" ("La Merveille"), al italiencei Alice Rohrwacher
           - "Relatos salvajes" ("Wild tales"), al argentinianului Damian Szifron
           - "Timbuktu", de Abderrahmane Sissako, din Mauritius
           - "Leviathan", al rusului Andrey Zvyagintsev
           
           Filmul de deschidere, în afara competiţiei, "Grace de Monaco", al francezului Olivier Dahan.
           

20 de filme în secţiunea Un Certain Regard:
           Film de deschidere a secţiunii: "Party Girl", de Marie Amachoukeli, Claire Burger, Samuel Theis
           - "Jauja", de Lisandro Alonso
           - "La chambre Bleue", de Mathieu Amalric
           - "Incompresa" ("L'Incomprise"), de Asia Argento
           - "Titli", de Kanu Behl
           - "The disappearance of Eleanor Rigby", de Ned Benson
           - "Bird people", de Pascale Ferran
           - "Lost river", de Ryan Gosling
           - "Amour fou", de Jessica Hausner
           - "Charlie's Country", ("Le pays de Charlie") de Rolf de Heer
           - "Snow in paradise", de Andrew Hulme
           - "Dohee-Ya" ("A girl at my door"), de July Jung
           - "Xenia", de Panos Koutras
           - "Run", de Philippe Lacôte
           - Feher Isten" ("White god"), de Kornel Mundruczo
           - "Turist" ("Force majeure"), de Ruben Ostlund
           - "Hermosa juventud" ("La belle jeunesse"), de Jaime Rosales
           - "Fantasia", de Wang Chao
           - "The salt of the earth" ("Le sel de la terre"), de Wim Wenders et Juliano Ribeiro Salgado
           - "Loin de mon pčre", de Keren Yedaya
           
           Filme în afara competiţiei:
           - "Dragons 2", de Dean Deblois
           - "Gui Lai" ("Coming home"), de Zhang Yimou
           - "L'homme qu'on aimait trop", de André Téchiné
           
           Sesiunile de la miezul nopţii:
           - "Pyo Jeok" ("The target"), de Chang
           - "The salvation", de Kristian Levring
           - "The Rover", de David Michod
           
           Sesiuni speciale:
           - "Of Men and War" ("Des Hommes et de la guerre"), de Laurent Bécue-Renard
           - "El Ardor", de Pablo Fendrik
           - "Red army", de Polsky Gabe
           - "Geronimo", de Tony Gatlif
           - "Maidan", de Sergei Loznitsa
           - "Eau argentée", de Mohammed Ossama
           - "Caricaturistes - Fantassins de la démocratie", de Stéphanie Valloatto
           - "The Owners", de Adilkhan Yerzhanov
           
           Aniversarea a 70 de ani ai ziarului “Le Monde”, cu proiecţia filmului "Les gens du Monde", de Yves Jeuland. Recent, redactorii-şefi de la “Le Monde” şi-au dat demisiile. Bine, nu toţi, 7 din 12 redcatori-şefi sau redactori-şefi adjuncţi.


         Omagiu adus filmului de animaţie, prin proiecţia peliculei "The prophet", de Roger Allers, Gaëtan Brizzi, Paul Brizzi, Joan C.Gratz, Mohammed Saeed Harib, Tomm Moore, Nina Paley, Bill Plymton, Joann Sfar şi Michael Socha.




Sursa si mai multe foto: DM

Sursa texte: AFP

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos. Anul Nou care n-a fost - Bogdan Mureșanu

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos  Întâi m-a păcălit sau am crezut că m-a păcălit, pe urmă m-a cucerit, după ce am prins cheia și tonul. Mi-a amintit de Decalogul lui Krzysztof Kieślowski și m-am relaxat și am putut să urmăresc până la capăt filmul în trei părți, cu trei povești, Kinds of Kindness. Ce bine că nu s-au intersectat personajele, a devenit obositoare și previzibilă încârligarea asta obligatorie a intrigilor și eroilor din 3-4-5 povești din filmele construite din părți. Yorgos Lanthimos a fost mai cinstit, poate pentru că a fost sigur pe ce voia să ne spună și să facă, el a lăsat poveștile independente, unite doar de ce aveau ele de spus.  Cu instrumentele blasfemiei și cu umor negru, Lanthimos ne-a arătat esența din întrebările noastre despre Dragoste, Viață, Credință, Moarte. Le-a pus și în cadrul de desfășurare care îi place atât de mult, distopia, pentru că dacă n-ar pune într-o distopie, ar pune doar într-un eseu scris ce avea el de spus, asta de fapt mi-...

Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci. Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs! Glasgow, Day 1 Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei. Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow. Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât. Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire. Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo. Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților. Necropola de l...

Jurnal scoțian/ Scottish Diary (1): Let's not make it about me! Poor Things & Stand-up Comedy

În primul meci de la EURO 2024, scoțienii au luat bătaie de la nemți. Încă un motiv să-mi fie și mai simpatici. Ei, da, scoțienii. Știm istorie, știm și comedie, așa că de dragul scoțienilor, care mi-au amintit de vizita la ei acasă, încep să scot la lumină paginile de Scottish Diary. În premieră, poate și de la vârstă, mi-am notat în fiecare seară cuvinte, mai legate, mai dezlegate, despre cum a fost ziua. Astăzi le-am adunat cu un pic de sos sintactic și ceva poze. Cât or mai fi internetul, curentul și gratuit blogspotul, pentru urmașii urmașilor mei, îndemnuri la călătorit și trăit. Let’s go!  Săptămâna scoțiană mi-a adus șase capitole de jurnal, câte unul pentru fiecare zi de călătorie (am ignorat zilele de aeroport, de plecat-ajuns). Publicarea textelor din jurnalul scoțian începe cu ziua a treia – Glasgow, Day 3. Așa am vrut. Asta cu Poor Things, GoMA și stand-up comedy se cerea prima. Nu știu clar de ce, poate pentru că mi-e drag de cuvinte, cum se înșiră ele. Literele au pr...