Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York.
E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊
Așa am văzut eu în spectacolul de la Teatrul de Artă o poveste despre respingere și iubire. O fată iubea New Yorkul, voia să trăiască în America, dar iubirea și gelozia altei femei, plus dragostea mamei au avut alt plan cu fata noastră.
Chiar dacă s-a scris și s-a trăit de milioane de ori, orice poveste de dragoste se poate spune unic, pentru că așa și este. O dată în viață. Deghizată în iubirea imposibilă pentru Broadway și New York, întâmplarea Cătălinei este tot o broderie, croșetată doar o dată în viață, despre dragoste. Și, de fapt, știți ceva? Nu iubirea este imposibilă, nimeni nu te poate opri să îl iubești, să o iubești. Relația, da, apropierea, da. SUA nu îți dau viza și cetățenia, dar tu poți iubi New Yorkul fără încetare, așa cum El nu îți dă inima lui, dar asta nu poate stinge focul din inima ta. În acest spectacol, s-a simțit și s-a transmis adevărul despre iubire, abandon și respingere, adevăr care ne învață că din tragedie, cu ceva timp, iese până la urmă comedie. (Ecuația clasică Tragedie + Timp = Comedie, deci plângeți sănătos, fetelor, pentru că într-o zi veți râde!)
Căsătoriile de formă, pe bani, compromisurile de toate felurile pentru Green Card și cetățenie, șobolanii din metrou, toate se știu, unii le-am și trăit, dar povestea scrisă de Adelina Toma are o structură agreabilă care simți unde duce, dar te lași purtat în detalii, dulapuri și sertare spre deznodământ.
Felul greoi, aproape toxic, de a iubi al mamei românce, care face din iubire, dar vorbește din imaturitate emoțională – că atât poate ea – este și el expus, exorcizat de spectacol, că o înțelegi de ce apelează la dragoste dură, să salveze inima și viața copilului.
Felul mercantil, aproape dur, de a iubi al bărbatului, care arată bani în loc de emoții, dar asta nu înseamnă că nu iubește, doar că nu știe să ajungă la acea emoție și să ți-o/ să și-o exprime. Și alte feluri de iubire, de exemplu între prieteni, toate s-au regăsit în feliile coapte și servite calde de entuziasmul echipei dirijate de Alexandra Tofan.
Un spectacol cu aparență de comedie care a săpat până la lacrimi în amintirile și sentimentele celor din sală. Sau, cel puțin, în amintirile și sentimentele mele.
Relația mea cu New Yorkul și SUA a fost exact pe dos, eu abia așteptam să mă întorc (cum scriam în prima scrisoare din America), dar am înțeles intensitatea iubirii Cătălinei, pentru că … it’s about love and loss, Honey!
Teatrul de Artă București are o comoară, un diamant în repertoriu. Vă e dor de America? Vreți să ajungeți în America? Vă e dor de o iubire pierdută? Vreți o comedie bună? Vreți să vedeți niște actori foarte buni? Vreți să vedeți mai bine cât de bine stați cu viața voastră? (vă va plăcea să auziți replica "Deci mie viața mi-a scos un orb în cale ca să mă facă să văd mai bine?")
Replica mea preferată: "Acum tu mă respingi, dar nu poți tu să mă rănești cât pot eu să iert".
Mergeți la NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! De și cu Adelina Toma. Cu plăcere!
Comentarii
Trimiteți un comentariu