Telecomandă. Semn de carte. Cafea

Cu dragoste, adormiților Maria, Domnica, Lucreția, Stan, Toma În cei peste 30 de ani de la primii Moromeți ai lui Stere Gulea, a trecut peste mine moartea bunicilor și a mamei.  Aveam 12 ani în 1987, eram într-a șaptea și n-am înțeles din carte și film mare lucru, atunci, în afară de lovi-o-ar moartea de Bisisică , scena salcâmului și de bătaia fiilor rebeli. Am revăzut de câteva ori filmul, pe măsură ce depășeam vârsta lui Niculae din Moromeții l . Și sensurile se adăugau, se adânceau, căci nu filmul îl revezi, ci pe tine te vezi, te crești și te vezi.  După 31 de ani, Vivi Drăgan Vasile și Stere Gulea au dus povestea mai departe și la capăt.  Filmul îl poți vedea cu sunetul tăiat. E pictat, tăiat pictural și chipurile sunt sculptate. Iar dacă ai mai avut și bunici la țară și ai venit cu cartea citită, ca mine, atunci chiar că îl poți vedea pe mutește.  Am plâns la Moromeții 2 .  Am plâns pentru că am înțeles că nu mi-am înțeles bunicii și

Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari - filmul din 2018 al lui Radu Jude. Este o Ars Poetica a regizorului. Manifest despre Adevărul în Artă, convenții Realitate-Ficțiune și despre clișee. De dinamitat nu dinamitează clișeele, cu duiumul în capul și pe limba noastră, dar le inventariază ironic. Clișeele, descâlcite inteligent, sunt de un umor nebun. Dacă ar fi să dau exemplu numai cum adăugăm toți, tâmp, invariabil, "Să ne judece", după ce într-un context cineva rostește Eminescu. E un vers dintr-un cântec al răposaților artiști Aldea Teodorovici.  Alte clișee? Amantul pilot, masculul irezistibil în uniformă , desigur, însurat - cu mare bucurie denunț ca fiind tot clișeu nuditatea inutilă , merci Pavlu, chiar nu era cazul; sau gașca alcoolizată adunată pentru cozerii rasiste și sexuale acasă la unul dintre ei. Tristă scenă, reușită, dar tristă ca textură, ca eșantion de Românie. Mi s-a mai părut pandant la adunările din Filantropica lui Nae Ca

Nouă, când plouă, n i se murdăresc pantalon i i. A ic i, nouă, când plouă, n i se murdăresc pantof i i. Când plouă pe la no i, se înglodesc căruțele, nu  ies d in curte maș in ile. Când plouă, la no i se blochează  intersecț i ile. Pe pantalon i i mânj iț i se vede c-a plouat, că plouă, că ț i-e rău ș i  că ț i s-a luat de or ice. Dacă plouă, s-a dus tot norocul de pantof i curaț i la teatru ș i  la întâln ire. L itan ie ax iomat ică a românulu i oftând  în ploa ie, rândur ile d intr-o suflare de ma i sus sunt un adevăr ma i adevărat decât Înv ierea pentru Creșt inul mărtur is itor. E adevărul adevărat d in Român ia noastră, de an i ș i an i ș i v ieț i. Până acum vreo câț iva an i, păstram o am int ire ruș inoasă...Credeam că numa i eu pot vedea așa ceva ș i că numa i pe m ine mă marchează pe vec ie un asemenea amănunt: că la pr ima mea călător ie în afara țăr i i, când ploua, pantof i i ș i blug i i nu se murdăreau de noro i. Ba n ic i în ce băltoace să calc i nu a