Telecomandă. Semn de carte. Cafea

La vie, c'est pas du gateau... Care e treaba cu Mano Solo? L-am descoperit in colectia de CD uri a lui Ann. Ann era studenta la care am stat acum multi ani, in studentia mea, cand m-am dat prin Bruxelles prima data. Ann nu avea televizor. Asa ca seara ascultam muzica. Veneau les amis pour faire la fete si ascultam muzica pana in creierii noptii. Mano Solo era la mare moda atunci. Atunci acolo. Pentru ca atunci aici la moda era Vaya Con Dios de care auzisem eu ca se lansasera in Belgia, iar astia cand au auzit ca pe noi, romanasii, ne intereseaza Vaya Con Dios au ras si au zis ca ne arata ei (alta) muzica adevarata. Vremuri... De dragul de Mano Solo uitasem, intre timp, mai ascultam cand si cand, cand cine stie cum ajungeam la un clip al lui. Anul asta, in ianuarie, cand citeam despre victimele de la Charlie Hebdo, am descoperit ca tatal lui Mano Solo a fost Cabu. Ca in atatea amoruri de pe lumea asta, copilul Mano Solo a crescut fara tatal lui. Cei doi s-au apropiat

Am revazut "Sa ucizi o pasare cantatoare" dupa ce am aflat ca autoarea cartii nu doar ca traieste, dar va si publica a doua carte din viata ei. Prima si singura pana acum, ei da, ei bine, este chiar asta, cea ecranizata, "Sa ucizi o pasare cantatoare". Un film minunat. Bazat pe o carte exceptionala, din sensul prim si de aur al cuvantului exceptional, adica de exceptie. Despre pierderea inocentei e putin spus ca s-ar ocupa aceasta carte/ acest film. S-au scris/filmat mii de povesti cu "pierderea inocentei". Copiii din film cresc intr-un an cu niste lectii despre bine si rau, despre echilibrul etic natural (etica naturala o fi contradictie in termeni?). Invata ca raul din barfe nu e intotdeauna rau si ca omul hulit poate ajunge salvatorul tau. Afla ca trebuie sa te porti frumos cu prietenii tai, chiar atunci cand ei gresesc, si ca binele din suflet nu vine intotdeauna la pachet cu binele din legile oamenilor. Interpretarea lui Peck nu e neaparat una e