În primul meci de la EURO 2024, scoțienii au luat bătaie de la nemți. Încă un motiv să-mi fie și mai simpatici. Ei, da, scoțienii. Știm istorie, știm și comedie, așa că de dragul scoțienilor, care mi-au amintit de vizita la ei acasă, încep să scot la lumină paginile de Scottish Diary. În premieră, poate și de la vârstă, mi-am notat în fiecare seară cuvinte, mai legate, mai dezlegate, despre cum a fost ziua. Astăzi le-am adunat cu un pic de sos sintactic și ceva poze. Cât or mai fi internetul, curentul și gratuit blogspotul, pentru urmașii urmașilor mei, îndemnuri la călătorit și trăit. Let’s go!
Săptămâna scoțiană mi-a adus șase capitole de jurnal, câte unul pentru fiecare zi de călătorie (am ignorat zilele de aeroport, de plecat-ajuns). Publicarea textelor din jurnalul scoțian începe cu ziua a treia – Glasgow, Day 3. Așa am vrut. Asta cu Poor Things, GoMA și stand-up comedy se cerea prima. Nu știu clar de ce, poate pentru că mi-e drag de cuvinte, cum se înșiră ele. Literele au prioritate în fața pereților, chiar și când se ridică în castele.
So...
În GoMA (Gallery of Modern Art) am făcut descoperirea zilei, a treia din jurnalul scoțian: Alasdair Gray (1934 – 2019), artist plastic și scriitor, a scris cartea Poor Things și a editat-o în 1992 în stil dadaist, modernist sau cum s-o fi numind capcana editorială cum că își împachetează publicarea ca fiind memoriile doctorului Archibald McCandless. Ecranizată de Yorgos Lanthimos în 2023. Tony McNamara, scenarist și dramaturg australian, este cel care a adaptat romanul lui Gray. Patru Oscaruri i-a adus lui Lanthimos – costume, decoruri, machiaj și actriță în rol principal, Emma Stone.
Cartea era la magazinul de suveniruri din GoMA și, când am înțeles descoperirea, mi-am amintit că văzusem și desene de Gray, mai devreme, la etaj. Am urcat din nou, de data asta să le fac poze.
Tradiția Cărți ale locului a început cu Zorba lui Kazantzakis cumpărată din Creta, în Heraklion, continuată cu Dubliners a lui James Joyce luată din Dublin și ajunsă acum, după surpriza descoperirii datorată nedocumentarii detaliate, dar ce bine că așa am lăsat loc pentru descoperiri, la Poor Things, de Alasdair Gray, din Glasgow.
GoMA e funny încă de la intrare, cu Wellington cu con rutier pe cap, devenit mascota Galeriei. Banksy o consideră preferata lui dintre operele din UK. Poliția și conducerea muzeului se luptă să afle cine și când pune mereu alt con, când ah, autoritățile îl dau jos.
Internet gratuit, intrare gratuită, cafenea, bibliotecă (atenție, nu bookstore, ci library!) și magazin. Un mall cultural unde poți sta o zi întreagă sau unde poți să petreci câteva ore bune fără să-ți fie rușine că ai pierdut timpul.
Aceeași recomandare și pentru Kelvingrove Museum. Kelvingrove Park & Museum - o experiență superbă, de oraș civilizat. Parcul studențesc, mare, desigur verde, cu susur de Kelvin, cu Universitatea Glasgow și cămine studențești de jur împrejur. Muzeul tot gratis, ca GoMA și ca toate muzeele (publice) din Glasgow.
În Kelvingrove Museum vezi deja afișate anunțuri de atenționare și pus cenușă în cap pentru trecutul cu sclavia, colonialismul, rasismul. Îi vedeți pe ăștia din tablou? Vedeți clădirea asta? Bun, da, dar s-au îmbogățit pentru că aveau sclavi, aveau plantații și făceau comerț cu tutun și zahăr din colonii.
Kelvingrove are pictori flamazi, francezi, scoțieni. De stat o zi întreagă în parc, muzeu, împrejurimi. Am ales poze cu peisaje și semnături franțuzești din motive personale - un fel de episod 2 la ce am trăit, scris și povestit aici.
La seara de stand-up din Stand Comedy am văzut ce înseamnă nu doar artiști profi, ci și public profi: nu vorbit, nu hecklerit, nu stat pe telefoane, nu băgat mâncare-n gură. MC-ul a făcut crowdwork pentru încălzit sala. Eram în rândul al doilea, victimă sigură, m-a împins onestitatea să ridic mâna când am fost întrebați dacă e cineva din străinătate. Și pentru că și eu aveam chef de vorbă, și tipa MC a avut chimie cu mine, am ținut vreo 8-10 întrebări-răspunsuri. N-am scăpat decât parafrazându-l pe LCK, bine că mi-am amintit începutul lui de la Sala Palatului din 2022, și i-am strigat epuizată tipei: Let’s not make it about me! Au urmat materiale red raw ( adică încercat de material nou) și comedianți excelenți – bituri tight, livrare foarte bună.
La ce meteo au ăștia aici, e clar că umorul a trebuit să le fie haină, hrană, încălzire, încurajare.
King’s Theatre, The Glee, Pavilion Theatre, Stand Comedy, Cineworld – nu ai cum să pierzi vreo seară și să nu ajungi la un show, la un film.
Glasgow is an artsy experience!
Comentarii
Trimiteți un comentariu