Treceți la conținutul principal

Limba latină nu e patria ta?


Laolaltă sau numai una dintre ele, Curtea de Apel Bucureşti şi agenţia Mediafax consideră că, nu, ce mi-e aedem, ce mi-e eadem? Dacă n-ai carte, ţi-e totuna.... şi asta, cam peste tot....

„CAB precizează, în motivare, că reprezentantul Ministerul Public, care este independent, potrivit legii, a susţinut în şedinţa de judecată că Diaconu poate candida la alegerile parlamentare. "Deşi în această cauză procurorul are calitatea de participant în proces, aceasta s-a manifestat în sensul apărării dreptului subiectiv al contestatorului şi obţinerii unei hotărâri favorabile dlui. Mircea Diaconu, ceea ce conduce la concluzia că, potrivit principiului ubi aedem est ratio aedem solutio esse debet, ar trebui să se aplice aceeaşi regula - aceea de a formula calea de atac împotriva hotărârii numai în ipoteza în care ea contravine poziţiei procesuale exprimate de parchet în cadrul primei instanţe, întrucât manifestarea de voinţă în cadrul procesului civil este irevocabilă, iar Ministerul Public a susţinut dreptul constituţional al dlui. Mircea Diaconu de a fi ales, o atitudine ulterioară în sens contrar se constituie într-un abuz de drept procesual, care ar trebui sancţionat de instanţa de judecată tocmai având în vedere natura dreptului ce face obiectul prezentei cauze", se menţionează în motivare. Instanţa bucureşteană a mai arătat că orice limitare a unui drept trebuie specificată expres de lege, prin conturarea precisă a unor împrejurări particulare, nefiind permise generalizările.”
Mediafax

Sursele bibliografice juridice lămuresc problema:

Ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet = Unde se aplica acelasi rationament, se aplica aceeasi solutie

 Metoda analogiei (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Septembrie. Când plec din iubire

Voiam să rămân în septembrie, prezentă la trecerea timpului, cu-o mână în arbori, cu alta-n nisipul cărunt – și să lunec odată cu vara în toamnă… Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din priveliști cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit… (Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie )  Uneori sunt atât de singur de parcă aş da înapoi sânilor mamei laptele supt din ei. Alteori sunt atât de nesingur de parcă aş fi însăşi natura. Niciodată însă nu m-a bătut vreo stea atât de strălucitoare încât să-i fiu umbră. Mă ține în secunda aceasta de viață dragostea mea de o femeie firească. (Nichita Stănescu - Spirit de doină ) In case you miss me Close your eyes I'll be the whisper In the midnight skies.

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare.  De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile.  Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în...

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York.  E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊  Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...