luni, 6 februarie 2012

Mandatul lui Daniel Morar expiră săptămâna asta

Numirea unui nou şef la DNA depinde de ministrul Justiţiei.

Cătălin Predoiu este astăzi prim-ministru interimar.


Traian Băsescu, 15 noiembrie 2011

"Seful DNA, ca de altfel si procurorul general, nu pot avea decat doua mandate de trei ani. In februarie 2012 isi incheie mandatul. Nu numim la tv procurorul general. Institutiile nu sunt institutii pe care scrie "proprietatea Traian Basescu" sau Daniel Morar. Daca discutam tehnic, optiunea mea este sa cer procurorului general sa-i dea o prelungire pana in iunie, un interimat, pentru ca Daniel Morar a mai avut interimate intre primul si al doilea mandat."

Laura Kovesi, 24 noiembrie 2011

"Ministrul Justiţiei este cel care face propuneri de numire, iar preşedintele numeşte".

vineri, 3 februarie 2012

Adio, Malev!

Malevul s-a născut în martie 1946. Azi n-a mai plecat nicăieri nici o cursă Malev.

Cu un avion mic ce părea tare fragil (parcă un Tupolev...?) am zburat prima dată. Era o cursă Malev la Budapesta, acum aproape un deceniu.

La primul zbor, datorat Malevului, am văzut ce-am pus în poză, pe atunci fără aparat digital:

Vederea Dunării din Bastionul Pescarilor:




joi, 26 ianuarie 2012

Intervenţia mea de astăzi cu topica

I se dedică Diacriticii


Analizăm fraza de mai jos, din punct de vedere "topic" şi logic:

Sper ca cele ce voi clarifica în intervenţia mea de mâine cu românii să vă poată fi un suport.

Pentru evitarea cacofoniei "voi clarifica cu românii", aşa cum cereau să fie formulat şi logica, şi topica, Vorbitorul a preferat să pună circumstanţialul de timp înaintea complementului indirect şi a formulat după cum s-a auzit: "voi clarifica în intervenţia mea de mâine cu românii".

Noi, care mai ştim şi mai citim (Diacriticii i-a scăpat, dar mie, mai vigilentă, nu), am observat artificiul locutorului care şi-a dat seama că deja spusese o cacofonie în frază ("sper ca cele") şi a vrut să o evite pe a doua.

De aici, presa cea rea nu a mai făcut decât un pas şi a transformat "intervenţia de mâine cu românii" într-un clişeu obositor, ironic, insistând pe alăturarea nenaturală a atributului substantival "cu românii" pe lângă "intervenţia".

Regret numai că ultima cacofonie din frază a fost inevitabilă, "cu românii".

Şi mai regret că se impune englezismul "suport" în locul românescului "sprijin".

A la prochaine!

vineri, 30 decembrie 2011

2012

La mulţi ani!


Cu dragoste, de 55 de ori!

marți, 20 decembrie 2011

Momentan tot, tot, şi mai ales ochii!

"Pârleşte, Năică; arde, Bibicule, momentan tot, tot, şi mai ales ochii!"
(Sărut mâna, Miţo! Merci, nene!)

Nu e totul pierdut (Leapşă de sărbători)

Întrebarea Luciei Verona, ca un dar sub brad: "Ce ne face să regăsim sau să păstrăm puterea de a trăi?"

Aş fi zis Cuvântul.

Cuvintele ne fac cine suntem. Sărbătorim primul gângurit. Prima silabă scrisă, prima poezie învăţată. Ştim jurăminte. Scriem scrisori. Promitem. Ne cerem iertare. Iubim. Rugăm. Ascultăm cuvinte.

O zi împiedicată ne-o păcălim cu o carte. Un gând încurcat ni-l dezlegăm stând de vorbă cu un prieten. O boală trece mai uşor când auzi cuvinte de alinare. De la carnetul de bal până la epitaf şi de la numele primit până la necrolog, vorbele ne însoţesc.

"Am atâtea filme de văzut şi atâtea cărţi de citit..." Cuvintele astea mi-au fost rugăciune de multe ori, când urâtul din mine sau din jur stingea lumina.

De asta aş fi spus Cuvântul.

Aşteptarea întâlnirii cu un Cuvânt bun ne face să găsim bucurie.

Dar mai presus de cuvinte sunt necuvintele.

Gândurile nespuse.

Cuvintele din ochi.

Ne ştim şi ne aşteptăm atât de bine, că nu mai avem nevoie de cuvinte.

Ne citim în ochi.

Nu întreba pentru cine bat clopotele. Dar nici nu întreba pentru cine s-au scris cuvintele. Că pentru tine.

Că tot întreba Lucia Verona de unde să ne vină speranţa şi că tot pleacă Scriitorul din Castel, iată un citat din el: "Speranţa nu este convingerea că lucrurile vor lua o întorsătură bună, ci convingerea că ceea ce faci are sens, indiferent de ce întorsătură iau lucrurile". (Vaclav Havel)

Îi invit acum în scenă pe următorii prieteni de blog să ia şi să ducă mai departe leapşa:

Irina

Caustiq

Mihaela