joi, 13 noiembrie 2014

16 noiembrie. Pilda samarineanului milostiv

Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. 

Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. 

De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. 

Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. 

Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? 

Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. 

Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

(Duminica a 25-a dupa Rusalii, Pilda samarineanului milostiv, Ev. Luca 10, 25-37)

Samaritenii sau samarinenii, grup etnic din Palestina.

Levit, preot la vechii evrei. Cf.  ebr. Lewi – nume propriu, însemnând „acela care unește”. 

QED

joi, 6 noiembrie 2014

Ich bin eine Hermanstädterin

Pentru ca de ce:


1. Jucam cu ce carti avem.

2. De cinci ani, comitetul Nobel incearca sa ne spuna ceva sau ca stie ceva.

3. Printul Charles nu a cumparat case in Deliorman.


miercuri, 29 octombrie 2014

Amo. Amare. Francesco

2014 mi-a inceput sub fereastra lui. 2013 fusese un an bun, dar cel mai bun abia incepea. In viata mea de romanca ortodoxa jurnalista curioasa aparuse acest miraculos Sfant Parinte. Un zambet luminos, un chip de om bun care aducea promisiuni. Sau, pre limba lor, Speranta.

Francesco.


Si sub acest Francesco am trait un an miraculos, luminos, bun, cu promisiuni si speranta.

Sub fereastra lui, sub soarele marial de an nou si din vocea lui, m-am indragostit de Italia, am simtit ca sangele latin apa nu se va face. Din blandetea si autoritatea lui Francesco am aflat ca fericirea e atunci cand te simti acasa. Te poti simti acasa in bratele unui om, in paginile unei carti, pe nisipul celei mai frumoase plaje sau imbratisand un copil. Aceste fericiri toate inseamna acasa.

Francesco stia. Si a vrut sa stiu si eu. Asta ne-a fost misiunea pe 2014. Si a facut sa se implineasca multe. Si-a trimis un inger cu numele lui sa faca totul mai usor si mai frumos. Abia atunci am inceput sa cred ce mi se intampla si de la cine mi se intampla. Era Francesco.

Nu va urma convertirea. Ne e bine care pe unde suntem. El nu se supara pentru ca stie. Stie prea bine. Asta e tot farmecul. Sa fim fericiti care pe unde suntem si cum suntem si sa ne intalnim fericiti.

Grazie Francesco!

sâmbătă, 27 septembrie 2014

SEVEN (Tag Very Inspiring Blogger Award)


Fenomenele anului 2014 in online-ul de placere, nu ala de durere au fost doua: revine moda lepsei (uraaa!) si selfie cu ale lui usie, twosie etc a intrat definitiv in viata noastra. In treacat, remarcam prin folderele vietii ca primul selfie l-am facut in 2004, cand nici nu stiam ce e ala. Cine stia?

Acum, de ce va deranjez? Preiau o leapsa de la Lachicboutique. Sapte lucruri despre mine.

1. Lucruri zici? Primul lucru sunt mai multe, cele cu prefixul "tele": telecomanda, televizorul, televiziunea, telefonul. Tele, indepartat, la distanta in greaca, imi este cel mai aproape.

2. Invat din greseli. Ma bucur cand am sansa sa pricep de ce mi s-a intamplat tocmai mie. Ce noroc am sa primesc lectii!

3. Nu-mi place galagia. Sunetele multe din toate partile, vocile disonante cu sensul discutiei, zgomotele aiurea intr-o atmosfera care ar trebui sa fie linistita, toate ma deranjeaza. Daca as putea, as vrea sa dau totul un pic mai incet.

4. Imi place sa gatesc. Gatesc cand sunt fericita. Imi ies toate mancarurile. Prefer "felul doi" si salatele pentru exercitarea acestei placeri!

5. Am curaj. Curaj sa deschid usi, dar si sa le inchid. Asta pentru ca am incredere in mine.

6. Am aflat ca dragostea dureaza trei ani. Si cum mi-am luat portia in viata asta, ma declar la vama si merg mai departe.

7. Al saptelea pitic... aaa, al saptelea lucru ramane nespus.

Leapsa e la liber!

miercuri, 20 august 2014

Addio Pizzo. Fara gluma si fara sange pe pereti

Addio Pizzo este numele unei miscari civice.

A aparut in urma cu 10 ani in Palermo, cand vreo cinci tineri sicilieni au vrut sa-si deschida o afacere si si-au dat seama ca "vor trebui" sa plateasca lunar Mafiei celebra taxa, pizzo.

S-au gandit mai bine si s-au hotarat ca nu!

Peste noapte, literalmente, orasul a fost impanzit de mii de bannere "Un intero popolo che paga il pizzo è un popolo senza dignità". Poporul care le plateste taxa mafiotilor este un popor fara demnitate.

Mafia siciliana estorca afacerile din insula de la sfarsitul secolului al XIX-lea. La inceputul celui de-al XXI-lea, mercurialul ajunsese la 500 de euro pe luna pentru micii comercianti, patronii de restaurante si hoteluri si la 2.000 de euro pentru sefii companiilor de constructii.

Un om de afaceri din Palermo pe nume Libero Grassi anuntase public, printr-o scrisoare deschisa aparuta intr-un ziar local, ca refuza sa mai plateasca pizzo. Avea o fabrica de lenjerie si pijamale, "Sigma". O jumatate de an mai tarziu, a murit impuscat in cap, in fata casei, in timp ce se indrepta spre masina. Crima nu a avut niciun martor. Era 29 august 1991.

Site-ul "Addio Pizzo" este, evident, in italiana, dar si in 14 limbi straine. Este si in romana.

Miscarea din Sicilia a inspirat si Germania care a initiat in 2007 "Mafia? Nein Danke!".

Addio Pizzo se prezinta ca "revolutie culturala" impotriva Mafiei. Si nu cred ca e mult spus.

Inseamna niste pasi pe cat de mici si de zilnici, pe atat de decisivi: restaurantul care vrea sa nu mai plateasca taxa catre Mafie afiseaza bannerul cu sloganul organizatiei, iar clientii care vor sa incurajeze gestul comerciantului respectiv cumpara numai de la cel care afiseaza acest banner.



Boicotarea celor care continua sa plateasca este cel mai sigur mod de a seca resursele Mafiei. Cu o singura conditie: cei care boicoteaza sa fie tot mai multi, fara gluma si fara sange pe pereti.

Miscarea nu are un lider, un presedinte etc. Sunt zeci de persoane intr-un fel de comitet de organizare.

Totul, dar absolut totul, se bazeaza, cum altfel, pe voluntariat.

E un Pay it forward, dar dus la alt nivel si, mai mult decat atat, nu e un film, e o actiune reala si dura.

Este felul unei comunitati de a reactiona, in paralel si in sprijinul actiunilor anti-Mafia ale politiei. Una fara cealalta nu se poate si una are incredere in cealalta.
.....
Ei bine, citind eu despre toate astea, pentru ca ideea mi-a placut de la prima lectura, acum cateva luni, mi-am dat seama, cu tristete, de ce asa ceva nu se va naste niciodata in Romania. Motivele doar le stiti prea bine...


luni, 11 august 2014

PRO TV e aici. Post Festum

Asa arata acum fostul sediu, ca al unui post ... post festum.





 August 2014

Pe vremuri, care apuneau cam pe aici, Cabina Pro Tv era antemergatorul lui citizen journalism in Romania.

Candva era motiv de crescut pretul imobiliarelor si era punct de reper, acum e o ruina care urateste cartierul.

Oricand 2001-2013, sub un curcubeu oarecare

Ce invatam noi de aici, din plimbarile in sus si in jos pe bulevardele patriei?


1. Nimeni nu e de neinlocuit, nici macar o adresa, cu atat mai putin un buton de telecomanda.
2. La toti ne vine randul.
3. Te uiti, nu te uiti, vremea castigului trece!

joi, 24 iulie 2014

Cine ne apara? Cine ne omoara?

UPDATE 3 august: In saptamana pe care am incheiat-o, am aflat despre proiectul de lege referitor la amnistia fiscala pentru pensionarii care au de restituit sume, din vina diverselor autoritati. Deci, se poate. Poate ca miile de reactii ca aceasta pe care am avut-o si eu au contribuit. Inca un motiv sa nu dormim in papuci cand se intampla rele in jur.


Ne-am nascut in spitale, nu in padure.

Platim mancarea, nu o furam.

Ne iubim si facem copii, nu ne sugrumam.

Si atunci, cum am ajuns aici? Ce a murit in noi si ce am uitat, de am ajuns aici?

AICI! 

Cazul Valentin Campeanu, la CEDO
Cazurile sinuciderilor de frica anchetelor

Un tanar bolnav moare pentru ca niciun asistent medical sau social nu i-a dat nicio sansa. Dupa 10 ani de la moartea omului si dupa lupte juridice ale unui ONG, statul roman e condamnat.

Pensionari care au dat plicuri cu bani si borcane cu miere, exasperati de saracie, somaj si disperati sa isi gaseasca odata linistea primind pensia, sunt anchetati in dosarele micii coruptii. De frica, se sinucid.

Nu avem rabdare sa ne privim in oglinda. Nu stim detalii si oftam urechist. Ne dam mai fericiti cu parerea, despre cutii negre si despre baloane de aur, decat sa ne dam jos ochelarii de distanta si sa ne uitam in curtea noastra.

Nu ne uitam in jur si nu ne zdruncina nimic astfel incat sa schimbam legi, proceduri, reguli.

Nu ne oprim.

Mergem grabiti spre uitare. Mi-e rusine si mi-e frica.