ACTA e noul duşman. E noul must die. E cu feisbuc, e cu "au, libertatea noastră". E aici de cum deschizi laptopul. Adică mai înainte de a apuca să le dai "Bună ziua" tuturor din familie.
E obiectul "orei de ură" globale de ultimă oră.
Despre ACTA vorbim şi scriem fără să fi citit documentul în cauză. E gata simplificat pe toate forumurile civice, iertaţi-mi pleonasmul.
Ca să mă înţelegeţi mai bine, e ca atunci şi acum, când vorbim despre legea lustraţiei, deşi nu am citit-o. Şi chiar dacă am vrea să o citim, ea nu poate fi găsită pe site-ul Camerei Deputaţilor, nici căutată pe ordinea de zi din 28 februarie, nici căutată după vreun alt criteriu. Forma finală votată nu este disponibilă pe site, pentru consultare. Acolo, pe site, ştiţi, "unde trebuie să apară fiecare leu cheltuit". Caesar nostrum dixit.
Dar tot e bine, că ne mai amintim latina din şcoală. Vine de la lustratio, (ceremonie de) purificare, curăţare.
Trebuie să avem mereu, dacă nu un vis, măcar un ţap ispăşitor. Tot satul naţional trebuie ţinut de vorbă cu ceva. Năstasecoruptul condamnat s-a dus, raedarafaţii sunt cam greu de explicat. De aceea ţapul cel nou se numeşte lustratio. Frumos, curat, latinesc. E robust, legislativ şi, the most important, ostil.
