duminică, 21 decembrie 2014

In decembrie 89 am inspirat. Acum, expiram!

Cand ii spui asa, istoric, ca in procesul verbal, da, sunt multi. 25 de ani inseamna ceva. E un sfert de secol.

Cand ii traiesti zi de zi, cu ochii pe ceas, pe televizor, pe aragaz si pe casa de marcat, pe portofel, pe pagini, pe ferestre, pe parinti, pe cruci, pe semne rutiere si pe buletine de vot, cand ii traiesti cum i-am trait, sunt ca o clipa mai lunga.

Am senzatia ca in decembrie 1989 am inspirat si ca acum, 25 de ani mai tarziu, am expirat.

Fara 1989, as fi avut mai putin aer si mai putine optiuni.

Stiu fiecare ora din perioada 20 decembrie 89-1 ianuarie 90. Memoria mea de regula nu ma insala, dar pentru perioada aceea a avut parca un hard in plus, un radar mai mare. Nu cred ca difera mult de amintirile altora de varsta mea. Dar pentru mine sunt printre cele mai pretioase.

Ar fi putut fi altfel, mai bine. Am fi putut incerca mai mult si mai vocal, mai sus si in mai multe feluri.

Am avut frane, ghinioane, zile de intuneric si ora de revelatii.

Or fi fost incrise in destin, poate ca le-as fi trait oricum, oriunde.

Dar in acesti 25 de ani ca o clipa le-am trait asa cum imi amintesc.

Am ajuns aici fara contrafactual si mergem mai departe, pentru macar pe-atat.

Insa nici mama lu tata lu sora cea mare a lui Nostradamus altoit cu Fukuyama n-ar fi zis, la ora cand incepea mitingul in Piata Palatului pe 21 decembrie 1989, ca peste fix, dar fix 25 de ani, asteptam ca in Casa Poporului aka Palatul Parlamentului sa depuna juramantul al patrulea presedinte al Romaniei democratice, iar acest al patrulea presedinte ales sa fie un etnic sas din Sibiu, fost profesor de fizica, iar noi asteptam depunerea juramantului butonand pe televizoare LED si ale(r)gand intre jde posturi tv.

Hai, ca se poate!

La multi ani, fratilor!

vineri, 12 decembrie 2014

25. Astia cand o sa ne lase sa respiram?

Conspiratia tacerii


Au de ce sa taca. In public tac. Aduna-i in doi sau intre ei, ei cu ai lor, si nu vor mai tacea. Nu se vor mai opri din tocat si pus la cale si stabilit si batut in cuie.

Fii de. Fini de. Doar copii de. Numai protejati de. 

Profitori de sistem. Complici la tot ce s-a omorat, furat, distrus.

Mutenia e acceptare. Tacerea e complicitate. E parte din ce se fura, se omoara, se distruge.

Vii din afara? Orice afara? Esti mancat!

Pleci afara? Ai macar o sansa. 

Nu e filmul nostru!

Ne traiesc viata, ne-o fura si ne-o joaca!

"Vinovat e tot facutul
Si sfant doar nunta, inceputul"

25 de ani. Degeaba.


marți, 9 decembrie 2014

Presa Facebook si Nadia la paralele. Stiri paralele

In noaptea de 8/ 9 decembrie, presa online din Romania in cvasitotalitatea ei si cel putin o televiziune au dat "stirea cu Nadia si Obama". Cei doi se intalnisera si se salutasera, pe 31 iulie, iar in aceasta noapte de decembrie, pe pagina de Facebook a Nadiei Comaneci a aparut o fotografie de la acel eveniment, insotita de textul : Great honor to be at The White House celebrating Special Olympics — withBarack Obama.


Sursa: Facebook, Nadia Comaneci official


Fara sa verifice pe agenda Casei Albe, 

fara sa verifice cand si cum se intersectau Jocurile Olimpice Speciale, Casa Alba, Nadia si Obama,

fara sa remarce cat de verzi sunt frunzele de la ferestre, 

mai pe scurt, din neatentie,

jurnalistii au tabarat pe aceasta biata fotografie si au relatat, de la miezul noptii timp de vreo noua ore, cum ca tocmai ce se intalnisera luni, 8 decembrie, la Casa Alba.

Stresul si justificarea vin din teama viscerala a ziaristului de online de a nu rata stirea. Daca nu o dam? Daca o ratam? Daca zice seful ca n-am vazut-o? Si suprema justificare " au dat-o si aia, si aia, am vazut-o peste tot", plus graba interioara "sa dam si noi!".

Meseria asta a lui a sti ce, cine, unde, cand, cum, de ce nu degeaba il are pe amaratul de CAND in maruntaiele ei. Este crucial. Este parte din carnea informatiei. CAND.

NU uitati, copii! 

Nu uitati, copii cuminti!

Luati aminte la aceasta lectie de jurnalism. E despre ea, noua presa Facebook. Care crede ca poate trai in afara lui "cine, ce, unde, cand, cum, de ce". Pana cand? 

vineri, 28 noiembrie 2014

19 ans deja

1 decembrie 1995 - se infiinta TVR International
                              - se lansa Pro TV
                              - ma angajam. Prima data ever si prima data in TVR. Revenirea avea sa fie in 2009, dupa plecarea din vara lui 2002


19 ani de munci si zile nu-s multi, nu-s putini. Au trecut ca un sfert de ora.

Am ras cu colegii de mii de ori, mi-am facut prieteni pe viata, am plans singura de mii de ori. Toate, la serviciu, pentru el, datorita lui, in timpul lui, din cauza mea.

Am venit, am plecat, am invatat, am esuat.

Am urcat, am coborat, am pus suflet si sanatate, am urat si am iubit.

Microbul TVR nu m-a lasat sa stau departe, desi ma credeam dezlegata, am vrut inapoi dupa cativa ani.

Si am luat-o de la capat cu tot plansul si cu tot rasul, cu prieteni vechi si noi.

La anul, preabatranescul 20 de ani.

Foto: august 1999, la eclipsa, in curtea TVR


joi, 13 noiembrie 2014

16 noiembrie. Pilda samarineanului milostiv

Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. 

Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. 

De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. 

Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. 

Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? 

Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. 

Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

(Duminica a 25-a dupa Rusalii, Pilda samarineanului milostiv, Ev. Luca 10, 25-37)

Samaritenii sau samarinenii, grup etnic din Palestina.

Levit, preot la vechii evrei. Cf.  ebr. Lewi – nume propriu, însemnând „acela care unește”. 

QED

joi, 6 noiembrie 2014

Ich bin eine Hermanstädterin

Pentru ca de ce:


1. Jucam cu ce carti avem.

2. De cinci ani, comitetul Nobel incearca sa ne spuna ceva sau ca stie ceva.

3. Printul Charles nu a cumparat case in Deliorman.


miercuri, 29 octombrie 2014

Amo. Amare. Francesco

2014 mi-a inceput sub fereastra lui. 2013 fusese un an bun, dar cel mai bun abia incepea. In viata mea de romanca ortodoxa jurnalista curioasa aparuse acest miraculos Sfant Parinte. Un zambet luminos, un chip de om bun care aducea promisiuni. Sau, pre limba lor, Speranta.

Francesco.


Si sub acest Francesco am trait un an miraculos, luminos, bun, cu promisiuni si speranta.

Sub fereastra lui, sub soarele marial de an nou si din vocea lui, m-am indragostit de Italia, am simtit ca sangele latin apa nu se va face. Din blandetea si autoritatea lui Francesco am aflat ca fericirea e atunci cand te simti acasa. Te poti simti acasa in bratele unui om, in paginile unei carti, pe nisipul celei mai frumoase plaje sau imbratisand un copil. Aceste fericiri toate inseamna acasa.

Francesco stia. Si a vrut sa stiu si eu. Asta ne-a fost misiunea pe 2014. Si a facut sa se implineasca multe. Si-a trimis un inger cu numele lui sa faca totul mai usor si mai frumos. Abia atunci am inceput sa cred ce mi se intampla si de la cine mi se intampla. Era Francesco.

Nu va urma convertirea. Ne e bine care pe unde suntem. El nu se supara pentru ca stie. Stie prea bine. Asta e tot farmecul. Sa fim fericiti care pe unde suntem si cum suntem si sa ne intalnim fericiti.

Grazie Francesco!