Treceți la conținutul principal

Cum se uita ursii dupa masini (VIDEO...din unghiul de vedere al ursului!)

Cam asa:


 Si acum, detaliile.
 De unde si pana unde?

O ursoaica de 5 ani, aflata în libertate, în Slovenia, a avut asupra ei o cameră video, timp de o lună, în octombrie 2013 mai exact. 

Această experienţă nu a revoluţionat ceea ce se ştia despre comportamentul ursului brun din Europa. DAR pentru prima oară lucrurile s-au văzut din punctul de vedere al ursului :) Până acum, nu existau decât observaţii indirecte, făcute de om, şi acestea rare în Europa.

Specialiştii spun că imaginile sunt o cale de a intra în „cutia neagră”, în universul specific speciei.

Proiectul a fost condus Michel Tonelli, realizator de filme cu animale, de Muzeul de Istorie Naturală din Toulouse şi de Serviciul pentru Păduri din Slovenia.

Camera video aflată asupra ursoaicei a filmat şi a stocat cinci minute de înregistrare pe oră, 12 ore pe zi.

Camera s-a aflat pe zgarda care avea şi GPS. 

Ursoaica se numeşte Tolosa şi a fost în libertate în rezerva Jelen, din sud-estul Sloveniei.

Etologii au putut observa, de exemplu, cum ursul trece pe lângă o cabană unde a avut „o experienţă neplăcută” şi întoarce imediat capul, îndepărtându-se în grabă. „Este emoţionant, e ca şi cum ai fi un urs care se teme de această cabană „umană” „ - spune unul dintre specialiştii care au analizat rezultatele filmelor înregistrate.

Tolosa „s-a înregistrat” în timp ce scutura o tufă de măceş, pentru a culege fructele. Există un adevărat raport cauză-efect, remarcă oamenii de ştiinţă. Se mai observă şi delicateţea cu care sunt luate larvele insectelor. 

Ursoaica mai este observată cum doboară copaci putrezi, din motive încă necunoscute oamenilor de ştiinţă: din joacă sau pentru a facilita colonizarea arborilor de către insecte?

Mai multe imagini - pe site-ul muzeului din Toulouse

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Septembrie. Când plec din iubire

Voiam să rămân în septembrie, prezentă la trecerea timpului, cu-o mână în arbori, cu alta-n nisipul cărunt – și să lunec odată cu vara în toamnă… Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din priveliști cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit… (Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie )  Uneori sunt atât de singur de parcă aş da înapoi sânilor mamei laptele supt din ei. Alteori sunt atât de nesingur de parcă aş fi însăşi natura. Niciodată însă nu m-a bătut vreo stea atât de strălucitoare încât să-i fiu umbră. Mă ține în secunda aceasta de viață dragostea mea de o femeie firească. (Nichita Stănescu - Spirit de doină ) In case you miss me Close your eyes I'll be the whisper In the midnight skies.

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare.  De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile.  Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în...

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York.  E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊  Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...