Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2016

Din Attica și Atena, cu dragoste

Am făcut mii de fotografii în Grecia. Fiecare poză trebuia să fie un fel de nemurire imortalizată. De parcă fiecare cadru prins în ochi și în aparat trebuia să îmi promită că totul va fi pe veci, nemuritor, al meu. Zilele din Atena și de pe lângă Atena, în sud-vestul Atticii, m-au ajutat să trag niște linii, să clarific și să înțeleg. Grecia și ale ei sunt ca iubirea. Cine nu a cunoscut-o n-o poate înțelege. Nu mâncarea, rapid servită și aromată. Nu apusurile, unice, picturale. Nu temperaturile, ideale, necaniculare, de toamnă, m-au făcut să iubesc Atena. Ci respirația totală. De loc între locuri. Sunt în mileniul 3 sau în 400 A.D., în mileniul I? Sunt în Istanbul sau în Sicilia? În Roma sau Alexandria? Nu, ci în Atena. Cărțile de arhitectură și manualele de istorie sunt umile ghiduri turistice pentru pulsul acestei cetăți. În sesiuni private, pentru prieteni și pasionați de călătorii spirituale, păstrez și voi arăta miile de poze, promisiunile de eternitate. A

Suntem aici, la porțile Orientului, în Sieranevada

Ca să putem să trăim fără să ne pierdem mințile, alegem să credem adevărul care ne convine. Luăm de bun doar scenariul în care suntem confortabili sau, și mai bine, scenariul din care ieșim cu aură. Mințim și bârfim ca să nu ne luăm gâtul. Înjurătura mai dezamorsează. Minciuna mai amână cearta și ne mai cumpără timp. Mai stăm și mâine împreună. Luăm chestiile în glumă, de ce să ne doară capul fiindcă le luăm în serios? Și acum mai pe lărguț, prieteni. ATENȚIE, SPOILERE! Prietena mea Doina Doru, în toamna asta are deja doi ani de când nu mai e, Dumnezeu s-o odihnească, prevedea asta în viitorul literaturii ori cel puțin în al celei de buzunar: autorul să presare în carte branduri care să plătească pentru publicitate. Criminalul purta cravată casa X. Polițistul dezlega crima la o cafea Y.  De vorbele ei mi-am amintit când ditamai duba DHL a intrat prin dreapta în secvența de început trasă pe strada Ionel Perlea (repere - statuia lui Kogălniceanu și linia troleului 85

Dacă Dunăre nu e, nimic nu e. Panta rei, Carpe Diem & Water under the Bridge

Șaizeci de perechi de pantofi de fier. Prinse pe piatra de pe malul Dunării, în Pesta. Un memorial creat în 2005 de un regizor de film și de un sculptor. În memoria evreilor împușcați în 1944-1945 și aruncați în Dunăre.  (mai multe aflați dacă dați Shoes on the Danube Bank pe Google) ... astea toate eu le-am aflat După . Când am plecat să mă legăn pe promenada dunăreană, de la Parlament spre Podul cu lanțuri, plimbare cam de 10 minute sub soarele Budapestei, habar nu aveam că voi da de acest cutremurător omagiu. Am bănuit că opera se referea la pomenirea celor care s-au sinucis în apele fluviului și că pantofii pescuiți, învechiți și triști, erau cei autentici. Câtă naivitate!  Sculpturile de pe promenadă au fost surpriza reîntâlnirii cu Buda și Pesta. Nu citisem, nu aflasem. Dar pentru toate e un început. You're not walking in my shoes. Catedralele, monumentele ori palatele fotografiate și postate aici mai jos sunt, da, ce previ