Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2016

Iarna pierdută

- Compunere de primăvară, degeaba și de Ziua Mondială a Cărții-  Din iarna 89-90 n-am mai avut o iarnă bună. Care şi aia, când m-am făcut mare, am înţeles că tot o iarnă pierdută a fost.  O iarnă care începe prost, ca şi-o zi, ca şi-un an, se termină şi mai prost. I-aş zice "Hai, du-te!", dar parcă de "Valea!" mea are nevoie ca să se piardă de-aici.   Când mi-au spus ce vedeam şi singură, am spart globurile de cristal. Nisipul struţului sticlă s-a făcut, pe urmă cristal şlefuit, dar de văzut până departe tot aia vedea.  Iarna pierdută e singurul câştig. Pe răboj se ascut cuțitele. La mulţi ani! ("Iarna pierdută" , omagiu mic de Ziua Mondială a Cărții, inspirat de romanul paronim al Gabrielei Adameșteanu, de piesa paronimă a lui I. L. Caragiale și de câți or mai fi pierdut și n-au scris ce.)