Win-win: Tu ai dreptate, eu am libertate. Despre Singlehood

Astăzi, despre Bella DePaulo și Virginie Efira. Cine? De ce?

Bella DePaulo predă și scrie psihologie în SUA. S-a specializat în viața de celibatar/ celibatară sau în noțiuni și cuvinte pentru care noi nu avem nici conceptul, nici vorbele: single at heart, singlehood, single experience. Ne-am împrietenit pe Facebook, cum face ea și cum fac și eu nu doar cu oameni știuți de la grădiniță, ci și cu oameni ale căror preocupări din cap și din viață sună cunoscut ori măcar nu te stresează.

Bella trăiește în California, publică articole și cărți, este invitată în emisiuni, ține conferințe. O găsiți pe amazon și pe site-ul ei belladepaulo.com. Cartea Singled Out: How Singles Are Stereotyped, Stigmatized, and Ignored, and Still Live Happily Ever After i-a apărut în 2007. Anul ăsta în decembrie (chiar de Moș Nicolae, comme on dit en français) apare Single at Heart: The Power, Freedom, and Heart-Filling Joy of Single Life. Enjoy!

Comme on dit en français encore une foi, acum despre filmul Les enfants des autres în care rolul principal îl are Virginie Efira. Filmul este din 2022, e scris și regizat de Rebecca Zlotowski și eu l-am văzut în primăvară, să fi fost martie, la Festivalul Filmului Francez de la Elvire Popesco. Nu doar pentru că Virginie Efira e frumoasă și talentată, dar și pentru că subiectul e atins rar spre deloc în filme, mi-a plăcut. Rar spre deloc pentru că singlehood - no motherhood încă e mai nerentabil socialmente și culturalmente decât WWII, big boys with big toys, home sweet mom sau alte lucruri sigure. Socialmente și culturalmente.

O femeie iubește un bărbat, ei au câțiva ani o relație. Toate bune și normale. El are un copil din căsătoria terminată cu un divorț. Toate bune și frumoase, vedem des, știm. Copilul și femeia au și ei emoții unul pentru altul, copilul crește practic și în casa, și la masa iubitei tatălui său. Este acolo o a doua familie, e acolo un triunghi în echilibru. Doar că. Doar că rar spre deloc ne arată nouă filmele, iar aici aplauze pentru Rebecca Zlotowski și Virginie Efira, că atunci când femeia și bărbatul se despart, mai are loc o despărțire. Se mai rupe ceva, mai plânge cineva, unii de mai multe ori. Ruptura femeii de copilul repede intrat și repede plecat din viața ei, fără control, fără viitor, este un subiect pe care de ce nu îl explicăm mai bine? E un doliu mai mic acolo, dar e. L-a iubit pe copilul acela care fără vină, alegere și control a intrat într-o nouă casă. Femeia de două ori, copilul o dată și bine plâng. Sunt relații împletite și despletite de viață și e tabu să mângăi o femeie care s-a atașat de copilul iubitului ei.

Hai să ne și înveselim la final. Virginie Efira joacă o profesoară, deci ce să vezi, femeia are impact în viața altor copii, chiar dacă nu-s născuți de ea, dar asta am mai citit-o și văzut-o în arte, pentru că e ușor și e plăcut să-i aduci un omagiu domnișoarei profesoare. E frumos socialmente și culturalmente. Les enfants des autres e acum în cinematografe, dar cred că nu pentru mult timp.

***

Credite foto: St. Martin's Press via amazon.com; Films Velvet via wikimedia.

Septembrie. Când plec din iubire

Voiam să rămân în septembrie, prezentă la trecerea timpului, cu-o mână în arbori, cu alta-n nisipul cărunt – și să lunec odată cu vara în toamnă… Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din priveliști cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit… (Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie ) Uneori sunt atât de singur de parcă aş da înapoi sânilor mamei laptele supt din ei. Alteori sunt atât de nesingur de parcă aş fi însăşi natura. Niciodată însă nu m-a bătut vreo stea atât de strălucitoare încât să-i fiu umbră. Mă ține în secunda aceasta de viață dragostea mea de o femeie firească. (Nichita Stănescu - Spirit de doină ) In case you miss me Close your eyes I'll be the whisper In the midnight skies.

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare. De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile. Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în...

Stanley Tucci și Carlos Diehz, marii absenți de pe lista Nominalizărilor la Oscar 2025

Pe scurt despre Nominalizările la Oscar 2025: Directorii de casting de la serialul Succession (Avy Kaufman, Francine Maisler, Douglas Aibel, Henry Russell Bergstein) au avut mână bună și ochi bun, că i-au ales pe Kieran Culkin și Jeremy Strong în distribuția serialului care le-a făcut cariera să o ia, ca racheta, sus, sus de tot, până la nominalizările la Oscar de anul ăsta - amândoi pentru roluri secundare, Kieran în A Real Pain și Jeremy în The Apprentice. La The Apprentice au băgat și românii capul în poză, datorită nominalizării lui Sebastian Stan. E doar meritul lui, pe munca și talentul lui, să nu ne batem cu pumnii în piept pentru ce nu e al nostru. Ce a ratat Academy Awards 2025 sunt doi actori exemplari în două roluri secundare în Conclave - Stanley Tucci și Carlos Diehz. Nu au fost nominalizați, dar asta nu înseamnă că nu au fost foarte buni. Ralph Fiennes a fost nominalizat pentru rol principal, dar Oscarul va merge în martie ori la...

Telecomandă. Semn de carte. Cafea

Faceți căutări pe acest blog