Treceți la conținutul principal

Traducatorii lui Gabriel Garcia Marquez, cei carora le datoram intalnirea cu lumea lui

Pentru că ei au tradus, noi am cunoscut talentul lui Marquez şi, mai bine, America de Sud.

Am descoperit doar pe site-ul editurii RAO numele traducătorilor lui Gabriel Garcia Marquez din ultimii ani.

Mihnea Gheorghiu – Un veac de singurătate 

Sarmiza Leahu – Ştiri despre o răpire 

Ileana Scipione – Aventurile lui Miguel Littin, clandestin în Chile, Ceas rău 

Tudora Sandru-Mehedinti – Cronica unei morţi anunţate, Douăsprezece povestiri călătoare, N-am venit să ţin un discurs, Ochi de câine albastru 

Mihaela Dumitrescu – Generalul în labirintul său 


Din perfecta si aproape evanghelica povestire "Urma sangelui tau pe zapada", din care de atatea ori am pus fragmente pe Facebook sau aici, pe blog, iata un nou fragment:

"Era aşa de fericit la volanul jucăriei sale mari, de 250 000 de lire sterline, ca nici măcar nu se întreba dacă făptura stralucitoare care dormea lînga el, cu legătura de la deget îmbibată de sînge, şi al carei somn de adolescentă era străbătut pentru întîia oara de tresăriri de nesiguranţă, era şi ea fericită.

Se căsatoriseră de trei zile, la zece mii de kilometri depărtare, la Cartagena de Indias, spre uimirea parintilor lui şi dezamăgirea alor ei, cu binecuvîntarea personală a arhiepiscopului primat.

Nimeni, în afară de ei doi, nu înţelegea temeiul real, nici nu cunoştea începutul acestei iubiri neprevăzute. Se înfiripase cu trei luni înainte, la mare, într-o duminică în care banda lui Billy Sanchez luase cu asalt vestiarele femeilor de pe plaja de la Marbella. Nina Daconte abia implinise optsprezece ani, sosise de curînd de la pensionul Chatellenie din Saint-Blaise, Elveţia, vorbind patru limbi fără accent şi dominînd magistral saxofonul tenor, iar aceea era prima ei duminică la mare de cînd se întorsese. Se dezbrăcase de tot ca să-şi puna costumul de baie, cind se stîmi explozia de panică şi strigăte de asalt în cabinele vecine, dar nu înţelese ce se petrece pînă cînd zăvorul de la uşa ei nu a sărit în ţăndări şi l-a văzut pironit în prag pe cel mai frumos bandit care se putea închipui.

N-avea pe el decît un slip minuscul din imitaţie de leopard, iar trupul lui neted şi suplu avea culoarea aurie a oamenilor de pe malul marii. Pe încheietura de la mîna dreapta, unde avea o brăţară simplă, metalică, de gladiator roman, îşi înfăşurase un lanţ de fier drept armă cumplită, iar la gît îi spînzura un medalion fără nici un sfînt, care tresărea domol o dată cu teama din inimă".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri