vineri, 18 aprilie 2014

Traducatorii lui Gabriel Garcia Marquez, cei carora le datoram intalnirea cu lumea lui

Pentru că ei au tradus, noi am cunoscut talentul lui Marquez şi, mai bine, America de Sud.

Am descoperit doar pe site-ul editurii RAO numele traducătorilor lui Gabriel Garcia Marquez din ultimii ani.

Mihnea Gheorghiu – Un veac de singurătate 

Sarmiza Leahu – Ştiri despre o răpire 

Ileana Scipione – Aventurile lui Miguel Littin, clandestin în Chile, Ceas rău 

Tudora Sandru-Mehedinti – Cronica unei morţi anunţate, Douăsprezece povestiri călătoare, N-am venit să ţin un discurs, Ochi de câine albastru 

Mihaela Dumitrescu – Generalul în labirintul său 


Din perfecta si aproape evanghelica povestire "Urma sangelui tau pe zapada", din care de atatea ori am pus fragmente pe Facebook sau aici, pe blog, iata un nou fragment:

"Era aşa de fericit la volanul jucăriei sale mari, de 250 000 de lire sterline, ca nici măcar nu se întreba dacă făptura stralucitoare care dormea lînga el, cu legătura de la deget îmbibată de sînge, şi al carei somn de adolescentă era străbătut pentru întîia oara de tresăriri de nesiguranţă, era şi ea fericită.

Se căsatoriseră de trei zile, la zece mii de kilometri depărtare, la Cartagena de Indias, spre uimirea parintilor lui şi dezamăgirea alor ei, cu binecuvîntarea personală a arhiepiscopului primat.

Nimeni, în afară de ei doi, nu înţelegea temeiul real, nici nu cunoştea începutul acestei iubiri neprevăzute. Se înfiripase cu trei luni înainte, la mare, într-o duminică în care banda lui Billy Sanchez luase cu asalt vestiarele femeilor de pe plaja de la Marbella. Nina Daconte abia implinise optsprezece ani, sosise de curînd de la pensionul Chatellenie din Saint-Blaise, Elveţia, vorbind patru limbi fără accent şi dominînd magistral saxofonul tenor, iar aceea era prima ei duminică la mare de cînd se întorsese. Se dezbrăcase de tot ca să-şi puna costumul de baie, cind se stîmi explozia de panică şi strigăte de asalt în cabinele vecine, dar nu înţelese ce se petrece pînă cînd zăvorul de la uşa ei nu a sărit în ţăndări şi l-a văzut pironit în prag pe cel mai frumos bandit care se putea închipui.

N-avea pe el decît un slip minuscul din imitaţie de leopard, iar trupul lui neted şi suplu avea culoarea aurie a oamenilor de pe malul marii. Pe încheietura de la mîna dreapta, unde avea o brăţară simplă, metalică, de gladiator roman, îşi înfăşurase un lanţ de fier drept armă cumplită, iar la gît îi spînzura un medalion fără nici un sfînt, care tresărea domol o dată cu teama din inimă".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu