Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2017

Cina cea de Taină. Ultima (formă de) Iubire

Ea mă tot găsea pe mine. Mi se tot întâmpla în drum. Nu o căutam eu. Era ea. Singura dată când știam de unde să o iau, atunci nu ne-am întâlnit. Că n-am vrut eu. Prea era toată lumea și era cu așteptat, ca la dentist. Era în Italia lombardă și sforzesca , la Santa Maria delle grazie. Am rămas în prag și n-am simțit să mă pun la rând, că doar nu era să fiu pentru prima dată în viață în rând. Am plecat. Cu gândul ca despre iubire, că dacă e să fie, va fi, iar dacă nu va fi să fie, atunci n-a fost. În felul de atunci, chiar și în rândurile astea, inexplicabil, avea să tot fie. Mai târziu, treptat, periodic, sigur și ca într-un joc secret al nostru, avea să înceapă să tot apară. O dată, rătăceam atentă la liniștea de duminică din bucătăriile cartierului armenesc din Ierusalim și pașii, nu altceva, nu rațiunea, nu harta, nu memoria știută, pașii m-au dus la locul Cinei celei de Taină. Acum un loc modelat de arhitectura medieval creștină. A fost mai mult decât o surpriză. A

Noutăți: ce mai scriem, ce mai publicăm?

În „Social Evolution & History”, nr. 1/2017 , a apărut un rezumat al cercetării mele despre rolul tehnologiei în menţinerea relaţiilor de familie la distanţă, pornind de la cazul mamelor românce despărţite, prin migraţie economică, de copiii lor.  Editorii revistei au publicat online doar un scurt fragment , drept pentru care capitolul cu Mulţumiri îl pun aici, până la studierea în amănunt a variantei print: Vreau să le mulţumesc atât de multor oameni pentru atât de multe: pri etenilor, autorilor, pionierilor vizionari ai internetului. Dar cel mai mult, colegilor mei din toate echipele online unde am lucrat, pentru ideile lor, provocările şi entuziasmul care m-au inspirat tot timpul; Irinei Nicolau (1946–2002) ale cărei cărţi, interviuri şi spirit m-au făcut să mă uit mai atent în jur şi să îmi transform pasiunea pentru antropologie în studii; lui E.T., personajul lui Spielberg , “for calling home” şi pentru că ne-a făcut pe toţi să înţelegem cât de important e să fim în contac

Ierusalim, cu I de la Iubire

Nimeni nu știe ce e în inima ta. Abia înțelegi tu de ce te întorci de unde te duci. Dumnezeu lucrează prin oameni. La tot ce îți aduce fiecare zi să fii deschis, gata și cuminte. Ierusalim. Tot prețul, în arginți și în oameni, îl merită. Ești acolo o dată și simți că acum patruzeci și ceva de ani ai fost botezat întru Împărăția Sa. Anul Ierusalimului e în tine de la botez și îl împlinești când îți dă darul tainei sale. Nu ajungi acolo pentru ceilalți, nu ajungi acolo pentru tine. Ajungi pentru El spre Tine, să te luminezi, liniștești, iubești. Din Iubire venim și pentru Iubire trăim. Suntem ca să devenim și să iubim. Apoi vine Pacea. Hristos a Înviat!

Oscar 2017. Mia dansează și o răzbună pe Gloria care nu mai cântă

Aproape 50 de ani i-a luat Hollywoodului să refacă, de data asta colorat și optimist, povestea actorilor în căutarea supraviețuirii și, dacă au puțin noroc, a faimei. Finalul deschis din clasicul film al lui Sydney Pollack (1979) pare continuat într-un success story with happy end .  Tot în Los Angeles se petrece și acțiunea din "Și caii se împușcă, nu-i așa?", cu o actriță aspirantă și cu un regizor care deja renunțase la artă. Tinerii nu o sfârșesc bine. Atunci.  Pentru că acum, LaLaLand, cum îi spune și numele, este tărâmul fantastic unde visele se împlinesc (și, of course, binili învinge): dragoste, carieră, familie. Gloria lui Jane Fonda a sfârșit cum a trăit, tragic, dar Mia Emmei Stone e fericită în lalalandul ei... Dansul din filmul lui Damien Chazelle este, de acord, un omagiu adus strălucitoarelor music hall-uri de la Hollywood și de pe Broadway, dar este și varianta pastel a pașilor de pe ringul brutalului maraton din filmul lui Sydney Polla