luni, 4 septembrie 2017

Cina cea de Taină. Ultima (formă de) Iubire

Ea mă tot găsea pe mine. Mi se tot întâmpla în drum. Nu o căutam eu. Era ea.

Singura dată când știam de unde să o iau, atunci nu ne-am întâlnit. Că n-am vrut eu. Prea era toată lumea și era cu așteptat, ca la dentist. Era în Italia lombardă și sforzesca, la Santa Maria delle grazie. Am rămas în prag și n-am simțit să mă pun la rând, că doar nu era să fiu pentru prima dată în viață în rând.



Am plecat. Cu gândul ca despre iubire, că dacă e să fie, va fi, iar dacă nu va fi să fie, atunci n-a fost.

În felul de atunci, chiar și în rândurile astea, inexplicabil, avea să tot fie.

Mai târziu, treptat, periodic, sigur și ca într-un joc secret al nostru, avea să înceapă să tot apară.

O dată, rătăceam atentă la liniștea de duminică din bucătăriile cartierului armenesc din Ierusalim și pașii, nu altceva, nu rațiunea, nu harta, nu memoria știută, pașii m-au dus la locul Cinei celei de Taină. Acum un loc modelat de arhitectura medieval creștină. A fost mai mult decât o surpriză. A fost sufocare de emoție, cu tremurat de genunchi și bouche bée.









Altă dată, rătăceam amețită de Palatul Hofburg, unde curtea interioară copleșea și îi repetam est-europencei curat balcanice pe viață că Noi nu, niciodată, n-om recupera decalajul. E imposibil istoric și matematic. Când vrem să ardem etape, suntem niște Chirițe cu forme fără fond. Așa. Și cu aceste gânduri strașnic europene căutam un lăcaș cu vreo bancă liniștită. Un turn inconfundabil de biserică italiană mă atrage și, cu dor, mă îndrept într-acolo. Hm, ce să fie, ce să fie? Zic Just another gothic curch. Dar după ce-am intrat… Da. După ce-am intrat, pe un perete era ea. Cina cea de Taină. Un mozaic reproducere de la începutul secolului al XIX-lea.

Napoleon, care n-a putut smulge Italiei Cenacolo Vinciano, ar fi vrut mozaicul lui Giacomo Raffaelli la Luvru. Dar n-a apucat. S-a luat cu abdicarea, cu altele... Dar mozaicul exista. Și atunci, socrul lui Napoleon (la acea dată), Franz II, a recuperat reproducerea pe care o voia pe un perete din Belvedere. Dar nici aici n-a fost să fie locul ei. A ajuns în biserica italiană unde poate fi văzută și astăzi în Viena - Chiesa dei Minoriti, chiesa nazionale italiana Maria della neve.











Și încă o dată, în Sighișoara, în biserica de lângă turnul prea des fotografiat, cunoscută simplu ca Biserica Mănăstirii, am auzit întâi de la ghidușa ce lua bani pe intratul în lăcaș și am văzut pe urmă o altă reproducere: pictată la 1680 de Jeremias Stranovius; așa cum a vrut artistul, Cina cea de Taină din Sighișoara îi are în chip de Apostoli pe primar si pe unii dintre membrii sfatului orășenesc. Oamenii or fi pozat, or fi plătit. Cine suntem noi să judecăm?



Da, chiar așa, cine suntem noi să judecăm?
Cine suntem noi?
Să judecăm….

Și tot șirul de întâmplate în drumul meu, mereu cu Cina cea de Taină la momente mari, în gânduri și orașe importante mie, tot șirul m-a răscolit, ca pe ăi mici cu “De ce?” Dar de ce? Bine, bine, dar de ce?

De ce acum? De ce mie? De ce aici? Aici e important? Mie e important? Scena în sine? Operele în sine? Povestea operelor?

E în ochii privitorului Iubirea?
E în capul învățăcelului Lecția?
E de la Învățător Lecția?

Cine dă și cine primește?

Ei îl iubeau, dar nu l-au crezut atunci. Ce Iubire e asta?
El îi iubea și le-a arătat, chiar când ei nu l-au crezut. Asta e Iubire.

În viața ta e atâta Iubire câtă dai că ai. Tu însuți Ție îți ești Iubirea. Și-așa cum vine noaptea după zi, da, Will, da, îl vei Iubi pe Celălalt ca pe tine însuți. Pentru că vei fi învățat Iubirea.

Și mi-am tot amintit cum finlandeza Tarja, în urmă cu mai mult de zece ani, îmi răspundea tempo-ului frenetic Azi, acum, aici, Azi, acum, aici cu care voiam tot și de tot:
- Bine, dar când voi folosi ce învăț azi?
- Nu trebuie să-ți folosească azi.
- Când să-ți aduc înapoi cartea asta?
- Păstreaz-o toată viața!/ Keep it for the rest of your life!

marți, 16 mai 2017

Noutăți: ce mai scriem, ce mai publicăm?

În „Social Evolution & History”, nr. 1/2017, a apărut un rezumat al cercetării mele despre rolul tehnologiei în menţinerea relaţiilor de familie la distanţă, pornind de la cazul mamelor românce despărţite, prin migraţie economică, de copiii lor. 

Editorii revistei au publicat online doar un scurt fragment, drept pentru care capitolul cu Mulţumiri îl pun aici, până la studierea în amănunt a variantei print:

Vreau să le mulţumesc atât de multor oameni pentru atât de multe: prietenilor, autorilor, pionierilor vizionari ai internetului. Dar cel mai mult, colegilor mei din toate echipele online unde am lucrat, pentru ideile lor, provocările şi entuziasmul care m-au inspirat tot timpul; Irinei Nicolau (1946–2002) ale cărei cărţi, interviuri şi spirit m-au făcut să mă uit mai atent în jur şi să îmi transform pasiunea pentru antropologie în studii; lui E.T., personajul lui Spielberg , “for calling home” şi pentru că ne-a făcut pe toţi să înţelegem cât de important e să fim în contact unii cu alţii.

Revista va ajunge la mine în câteva exemplare, cândva în vara asta, depinde de serviciile poștale. 

Detalii găsiți pe site-ul editurii cu pricina.

Vă mulțumesc pentru atenție!

luni, 17 aprilie 2017

Ierusalim, cu I de la Iubire

Nimeni nu știe ce e în inima ta. Abia înțelegi tu de ce te întorci de unde te duci.
Dumnezeu lucrează prin oameni.
La tot ce îți aduce fiecare zi să fii deschis, gata și cuminte.

Ierusalim.
Tot prețul, în arginți și în oameni, îl merită.
Ești acolo o dată și simți că acum patruzeci și ceva de ani ai fost botezat întru Împărăția Sa.

Anul Ierusalimului e în tine de la botez și îl împlinești când îți dă darul tainei sale.
Nu ajungi acolo pentru ceilalți, nu ajungi acolo pentru tine. Ajungi pentru El spre Tine, să te luminezi, liniștești, iubești.
Din Iubire venim și pentru Iubire trăim.

Suntem ca să devenim și să iubim. Apoi vine Pacea.
Hristos a Înviat!







sâmbătă, 18 februarie 2017

Oscar 2017. Mia dansează și o răzbună pe Gloria care nu mai cântă

Aproape 50 de ani i-a luat Hollywoodului să refacă, de data asta colorat și optimist, povestea actorilor în căutarea supraviețuirii și, dacă au puțin noroc, a faimei. Finalul deschis din clasicul film al lui Sydney Pollack (1979) pare continuat într-un success story with happy end

Tot în Los Angeles se petrece și acțiunea din "Și caii se împușcă, nu-i așa?", cu o actriță aspirantă și cu un regizor care deja renunțase la artă. Tinerii nu o sfârșesc bine. Atunci. 


Pentru că acum, LaLaLand, cum îi spune și numele, este tărâmul fantastic unde visele se împlinesc (și, of course, binili învinge): dragoste, carieră, familie. Gloria lui Jane Fonda a sfârșit cum a trăit, tragic, dar Mia Emmei Stone e fericită în lalalandul ei...


Dansul din filmul lui Damien Chazelle este, de acord, un omagiu adus strălucitoarelor music hall-uri de la Hollywood și de pe Broadway, dar este și varianta pastel a pașilor de pe ringul brutalului maraton din filmul lui Sydney Pollack. Un fel de Răzbunarea și Evadarea în vis sau în LaLaLand. 

Una dintre replicile Gloriei din scena ei finală - "Maybe it's just the whole world is like central casting. They got it all rigged before you ever show up" - îi recunoaște rolul esențial marelui organizator, de oriunde și de aici, cu atât mai mult cu cât (și a fost poate de ajuns pentru spiritul excepționalei ecranizări a romanului omonim din 1935 al lui Horace McCoy) singurul Oscar pe care filmul l-a obținut a fost cel pentru rolul de MC al lui Rocky, interpretat de Gig Young. 

Și acum să ne întoarcem la Oscarurile 2017. 

Conform tradiției, avem pariurile   opțiunile

Cine aș vrea să câștige 
și 
Cine cred că va câștiga 
pentru principalele categorii. 

Atenție, există și situații în care coincid alegerile și atunci le marchez în culoarea pentru Cine cred că va câștiga. 

BEST PICTURE
Arrival
Fences
Hacksaw Ridge
Hell or High Water
Hidden Figures (second best ar fi acest film plin de umor, coerent, cu actrițe în partituri parcă scrise pentru ele)
La La Land
Lion
Moonlight
Manchester by the Sea

ACTOR IN A LEADING ROLE
Casey Affleck (Manchester by the Sea)
Andrew Garfield (Hacksaw Ridge)
Ryan Gosling (La La Land)
Viggo Mortensen (Captain Fantastic - Un film foarte interesant unde Mortensen face un rol bun)
Denzel Washington (Fences)

ACTOR IN A SUPPORTING ROLE
Jeff Bridges (Hell or High Water)
Mahershala Ali (Moonlight)
Dev Patel (Lion)
Lucas Hedges (Manchester by the Sea) După ce am văzut filmul, puștiul de 20 de ani a devenit preferatul meu la această categorie a Oscarurilor. Sper să vedeți Manchester by the Sea.
Michael Shannon (Nocturnal Animals)


ACTRESS IN A LEADING ROLE
Isabelle Huppert (Elle)
Ruth Negga (Loving)
Emma Stone (La La Land)
Natalie Portman (Jackie)
Meryl Streep (Florence Foster Jenkins)

ACTRESS IN A SUPPORTING ROLE
Viola Davis (Fences)
Naomie Harris (Moonlight)
Nicole Kidman (Lion)
Octavia Spencer (Hidden Figures)
Michelle Williams (Manchester by the Sea)

BEST DIRECTOR
Damien Chazelle (La La Land)
Mel Gibson (Hacksaw Ridge)
Barry Jenkins (Moonlight)
Kenneth Lonergan (Manchester by the Sea)
Denis Villeneuve (Arrival)

FOREIGN LANGUAGE FILM
Land of Mine (Denmark)
A Man Called Ove (Sweden)
The Salesman (Iran)
Tanna (Australia)
Toni Erdmann (Germany)

WRITING (ADAPTED SCREENPLAY)
Arrival
Fences
Hidden Figures
Lion
Moonlight

WRITING (ORIGINAL SCREENPLAY)
Hell or High Water
La La Land
The Lobster
Manchester by the Sea
20th Century Women

MUSIC (ORIGINAL SCORE)
Jackie
La La Land
Lion
Moonlight
Passengers

ORIGINAL SONG
"Audition (The Fools Who Dream)" from La La Land
"Can't Stop The Feeling" from Trolls
"City of Stars" from La La Land
"The Empty Chair" from Jim: The James Foley Story
"How Far I'll Go" from Moana

CINEMATOGRAPHY
Arrival
La La Land
Lion
Moonlight
Silence

COSTUME DESIGN
Allied
Fantastic Beasts and Where to Find Them
Florence Foster Jenkins
Jackie
La La Land

PRODUCTION DESIGN
Arrival
Fantastic Beasts and Where to Find Them
Hail, Caesar!
La La Land
Passengers