Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2019

Masa cu un singur scaun

Caut Muzeul Fernando Pessoa. Știu că am ajuns în zonă, dar nu lângă parcul care trebuie, luat punct de reper.  Grăbită. Cât o să mai rătăcesc? De obicei nu merg aiurea.  Știam deja că localnicii se descurcă mai degrabă în franceză decât în engleză. Pe undeva pe Rua da Estrela, opresc și întreb o doamnă. 70 plus. În franceză.  - Cum ajung la muzeul Pessoa, e departe muzeul Pessoa?  Doamna îmi răspunde sigură în portugheză.  - Pessoa? Vai, vai, vai a peido…  Din baletul mâinilor ei, înțeleg pe unde să o iau și că nici nu sunt prea departe.  Mulțumesc în gând și de atunci mereu cuceririi romane și orelor de latină și franceză, că ne înțelegem fără să vorbim aceeași limbă. Doar acum nu vorbim aceeași limbă.  Ajung la muzeu. Tenebrosul scriitor, cu toată istoria lui, nu bate povestea înțelegerii universal-latine din drumul spre el. În buric și inimă de Lisabonă, două generații crescute la ore diferite pricep cum vine de li se duce și li se-ntoarce limba.