Treceți la conținutul principal

Presa Facebook si Nadia la paralele. Stiri paralele

In noaptea de 8/ 9 decembrie, presa online din Romania in cvasitotalitatea ei si cel putin o televiziune au dat "stirea cu Nadia si Obama". Cei doi se intalnisera si se salutasera, pe 31 iulie, iar in aceasta noapte de decembrie, pe pagina de Facebook a Nadiei Comaneci a aparut o fotografie de la acel eveniment, insotita de textul : Great honor to be at The White House celebrating Special Olympics — withBarack Obama.


Sursa: Facebook, Nadia Comaneci official


Fara sa verifice pe agenda Casei Albe, 

fara sa verifice cand si cum se intersectau Jocurile Olimpice Speciale, Casa Alba, Nadia si Obama,

fara sa remarce cat de verzi sunt frunzele de la ferestre, 

mai pe scurt, din neatentie,

jurnalistii au tabarat pe aceasta biata fotografie si au relatat, de la miezul noptii timp de vreo noua ore, cum ca tocmai ce se intalnisera luni, 8 decembrie, la Casa Alba.

Stresul si justificarea vin din teama viscerala a ziaristului de online de a nu rata stirea. Daca nu o dam? Daca o ratam? Daca zice seful ca n-am vazut-o? Si suprema justificare " au dat-o si aia, si aia, am vazut-o peste tot", plus graba interioara "sa dam si noi!".

Meseria asta a lui a sti ce, cine, unde, cand, cum, de ce nu degeaba il are pe amaratul de CAND in maruntaiele ei. Este crucial. Este parte din carnea informatiei. CAND.

NU uitati, copii! 

Nu uitati, copii cuminti!

Luati aminte la aceasta lectie de jurnalism. E despre ea, noua presa Facebook. Care crede ca poate trai in afara lui "cine, ce, unde, cand, cum, de ce". Pana cand? 

Comentarii

  1. eu cred ca presa din Romania nu mai are nici o sansa. :( toate publicatiile online sau nu sau cancanizat intr-un fel sau altul.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos. Anul Nou care n-a fost - Bogdan Mureșanu

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos  Întâi m-a păcălit sau am crezut că m-a păcălit, pe urmă m-a cucerit, după ce am prins cheia și tonul. Mi-a amintit de Decalogul lui Krzysztof Kieślowski și m-am relaxat și am putut să urmăresc până la capăt filmul în trei părți, cu trei povești, Kinds of Kindness. Ce bine că nu s-au intersectat personajele, a devenit obositoare și previzibilă încârligarea asta obligatorie a intrigilor și eroilor din 3-4-5 povești din filmele construite din părți. Yorgos Lanthimos a fost mai cinstit, poate pentru că a fost sigur pe ce voia să ne spună și să facă, el a lăsat poveștile independente, unite doar de ce aveau ele de spus.  Cu instrumentele blasfemiei și cu umor negru, Lanthimos ne-a arătat esența din întrebările noastre despre Dragoste, Viață, Credință, Moarte. Le-a pus și în cadrul de desfășurare care îi place atât de mult, distopia, pentru că dacă n-ar pune într-o distopie, ar pune doar într-un eseu scris ce avea el de spus, asta de fapt mi-...

Stanley Tucci și Carlos Diehz, marii absenți de pe lista Nominalizărilor la Oscar 2025

Pe scurt despre Nominalizările la Oscar 2025: Directorii de casting de la serialul Succession (Avy Kaufman, Francine Maisler, Douglas Aibel, Henry Russell Bergstein) au avut mână bună și ochi bun, că i-au ales pe Kieran Culkin și Jeremy Strong în distribuția serialului care le-a făcut cariera să o ia, ca racheta, sus, sus de tot, până la nominalizările la Oscar de anul ăsta - amândoi pentru roluri secundare, Kieran în A Real Pain și Jeremy în The Apprentice. La The Apprentice au băgat și românii capul în poză, datorită nominalizării lui Sebastian Stan. E doar meritul lui, pe munca și talentul lui, să nu ne batem cu pumnii în piept pentru ce nu e al nostru.   Ce a ratat Academy Awards 2025 sunt doi actori exemplari în două roluri secundare în Conclave - Stanley Tucci și Carlos Diehz. Nu au fost nominalizați, dar asta nu înseamnă că nu au fost foarte buni. Ralph Fiennes a fost nominalizat pentru rol principal, dar Oscarul va merge în martie ori la...

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare.  De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile.  Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în...