Treceți la conținutul principal

Presa Facebook si Nadia la paralele. Stiri paralele

In noaptea de 8/ 9 decembrie, presa online din Romania in cvasitotalitatea ei si cel putin o televiziune au dat "stirea cu Nadia si Obama". Cei doi se intalnisera si se salutasera, pe 31 iulie, iar in aceasta noapte de decembrie, pe pagina de Facebook a Nadiei Comaneci a aparut o fotografie de la acel eveniment, insotita de textul : Great honor to be at The White House celebrating Special Olympics — withBarack Obama.


Sursa: Facebook, Nadia Comaneci official


Fara sa verifice pe agenda Casei Albe, 

fara sa verifice cand si cum se intersectau Jocurile Olimpice Speciale, Casa Alba, Nadia si Obama,

fara sa remarce cat de verzi sunt frunzele de la ferestre, 

mai pe scurt, din neatentie,

jurnalistii au tabarat pe aceasta biata fotografie si au relatat, de la miezul noptii timp de vreo noua ore, cum ca tocmai ce se intalnisera luni, 8 decembrie, la Casa Alba.

Stresul si justificarea vin din teama viscerala a ziaristului de online de a nu rata stirea. Daca nu o dam? Daca o ratam? Daca zice seful ca n-am vazut-o? Si suprema justificare " au dat-o si aia, si aia, am vazut-o peste tot", plus graba interioara "sa dam si noi!".

Meseria asta a lui a sti ce, cine, unde, cand, cum, de ce nu degeaba il are pe amaratul de CAND in maruntaiele ei. Este crucial. Este parte din carnea informatiei. CAND.

NU uitati, copii! 

Nu uitati, copii cuminti!

Luati aminte la aceasta lectie de jurnalism. E despre ea, noua presa Facebook. Care crede ca poate trai in afara lui "cine, ce, unde, cand, cum, de ce". Pana cand? 

Comentarii

  1. eu cred ca presa din Romania nu mai are nici o sansa. :( toate publicatiile online sau nu sau cancanizat intr-un fel sau altul.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci. Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs! Glasgow, Day 1 Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei. Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow. Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât. Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire. Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo. Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților. Necropola de l...

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos. Anul Nou care n-a fost - Bogdan Mureșanu

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos  Întâi m-a păcălit sau am crezut că m-a păcălit, pe urmă m-a cucerit, după ce am prins cheia și tonul. Mi-a amintit de Decalogul lui Krzysztof Kieślowski și m-am relaxat și am putut să urmăresc până la capăt filmul în trei părți, cu trei povești, Kinds of Kindness. Ce bine că nu s-au intersectat personajele, a devenit obositoare și previzibilă încârligarea asta obligatorie a intrigilor și eroilor din 3-4-5 povești din filmele construite din părți. Yorgos Lanthimos a fost mai cinstit, poate pentru că a fost sigur pe ce voia să ne spună și să facă, el a lăsat poveștile independente, unite doar de ce aveau ele de spus.  Cu instrumentele blasfemiei și cu umor negru, Lanthimos ne-a arătat esența din întrebările noastre despre Dragoste, Viață, Credință, Moarte. Le-a pus și în cadrul de desfășurare care îi place atât de mult, distopia, pentru că dacă n-ar pune într-o distopie, ar pune doar într-un eseu scris ce avea el de spus, asta de fapt mi-...

În nopțile de iarnă, nimeni nu e singur. Orice Om își are Luna lui

A iubi înseamnă a te compune din ceilalți. Fără ei, eu n-aș fi ca să povestesc. Te urăsc când nu te mai povestesc. Pomenim numai ce iubim. Iubesc, deci exist. În nopțile de iarnă, nimeni nu e singur. Orice Om își are Luna lui. Până să moară și tata, scriam ca să-mi repovestesc și recuperez iubirile. După ce am rămas orfană, am început să scriu ca să-mi recuperez amintirile cu părinții. Nu îi mai am aici, dar retrăiesc întâmplările cu ei, de pe vremea când nu știam ce înseamnă zilele alea, nici copilărie, nici iubire, nici dor. Atunci, fiecare zi era toată lumea, toată viața, ziua era începutul și sfârșitul, nu mai era nimic sau nimic important dincolo de ziua de azi, totul sau nimic era azi. Acum, când le scriu să le învii, le mai trăiesc o dată. Îmi dau seama că nu le-am uitat pentru că acolo m-am mai născut eu o dată, cu fiecare întâmplare și lecție. Mi-au rămas în minte, fără să știu că le mai am, asta înseamnă că ele sunt eu, mă compun pe mine, cea de azi, cu 40 de ani mai târziu...