Treceți la conținutul principal

N-am intalnit romani fericiti. Poate doar in brosuri si pliante, unde erau olandezi photoshopati

Nu există broşură de asigurări de pensii, pliant de reclamă la croaziere sau la proteze, pliant de cumpărări de orice articol de grădinărit pentru seniori, în care pozele să fie din România! Pur şi simplu, nu există!

Feţele acelea roz, zâmbitoare, de seniori fericiţi, strâns îmbrăţişati pe bicicletă alături de nepoţi în parc sunt fotografiate, invariabil ca întotdeauna, în Olanda, Germania, Franţa sau pe acolo.

Remarca este absolut elementară dacă desfacem teancurile de hârtii din cutia de (pe vremuri) scrisori sau dacă avem o secundă ochi pentru bannerele publicitare de pe site-urile pe care le citim zilnic.

În schimb, dacă vrei să „ilustrezi” sărăcia, pensia mică, banii puţini în general şi o viaţă amară pe o bancă din faţa porţii (blocului), ai, fără probleme, din plin, imagini cu pensionarii României.

Motivele sunt multe:

E mai comod să furi de pe google, de pe un site profi, decât să te deranjezi să filmezi şi să fotografiezi în condiţii reale şi legale la tine în ţară. Da, legale, adică oamenilor ălora cărora le foloseşti faţa trebuie să le ceri voie şi, după caz, să le dai şi bani.

E la fel de adevarat ca nici prea multi pensionari fericiti, roz, zambitori si gata de stat la pozat nu exista pe la noi. Asta insa nu este vina lor, a seniorilor nostri, Este o vina indelungat-adunata, de ceas social blocat-intarziat, este o vina a saraciei, a egoismului si a tuturor relelor care sapa santuri intre noi.

Santurile mai sunt sapate si in mintile noastre. Schizofrenia designerului care munceste la negru sa faca tema "pensionari romani fericiti", furand poze de pe google, trimitand cu send grabit jpg urile, incasand banii online si fugind uituc, la tristii si insaracitii de acasa carora le da jumatate din banii munciti dintr-un ciubuc la negru, ei bine, ea, aceasta schizofrenie a designerului este, biata de ea, un efect, un simplu si perpetuu efect. Din nou nu e vina lui.

Ca doar nu e neamt sa zica: "Ce fac eu, bai, Nikolas, taicule, aici? Ia sa nu accept plata la negru, ia sa nu fur poze, ia sa nu platesc chirie la negru, ia sa fiu dracului serios de acum vreo 50 de ani, sa dau bine in poza aia de peste 50 de ani, cand poate voi ilustra pe bune o reclama pe bune la pensionari fericiti".

Asa ca aceasta "stire" este doar o banala dara pe o ulita cu santuri cat Indochina.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Win-win: Tu ai dreptate, eu am libertate. Despre Singlehood

Astăzi, despre Bella DePaulo și Virginie Efira . Cine? De ce?  Bella DePaulo predă și scrie psihologie în SUA. S-a specializat în viața de celibatar/ celibatară sau în noțiuni și cuvinte pentru care noi nu avem nici conceptul, nici vorbele: single at heart, singlehood, single experience. Ne-am împrietenit pe Facebook, cum face ea și cum fac și eu nu doar cu oameni știuți de la grădiniță, ci și cu oameni ale căror preocupări din cap și din viață sună cunoscut ori măcar nu te stresează. Bella trăiește în California, publică articole și cărți, este invitată în emisiuni, ține conferințe. O găsiți pe amazon și pe site-ul ei belladepaulo.com . Cartea Singled Out: How Singles Are Stereotyped, Stigmatized, and Ignored, and Still Live Happily Ever After i-a apărut în 2007. Anul ăsta în decembrie (chiar de Moș Nicolae, comme on dit en français) apare Single at Heart: The Power, Freedom, and Heart-Filling Joy of Single Life. Enjoy!  Comme on dit en français encore une foi, acum despre filmul L

Lumea pe dos, cu actori à contre-emploi, dar in care tot omul iubeste

Filmul lui Nolan readuce F-ul din SF in poveste. Fantastic. Sa mai fie si fantastic, atunci cand vedem un SF, nu doar S, riguros stiintific. Cu un poem care ne spune complicat de intraductibil ca suntem programati sa traim si sa ne dorim sa traim, cu vreo doua versuri care pot avea tot atatea traduceri si adaptari cate fire de par are in cap cititorul lor, cu acest poem lansat de pe la inceput, zic, Interstellarul ne reaminteste cum e cu dragostea. Asadar, cum e cu dragostea? Pentru ea facem imposibilul posibil. Pentru ca iubim, nu exista sau nu tinem cont de timp, de spatiu, de conditii meteo, geo, antropo. Pentru ca iubim, stim sa citim in stele si in semne. Pentru ca iubim, trecem peste orice si facem orice. Suntem programati sa fim, sa cautam dragostea, sa o dovedim cu fiecare respiratie si sa nu ne oprim pana nu ii este bine si la adapost dragostei noastre. Sunt pline de iubire spatiul si timpul acestui film. Cel mai adesea, poate pentru ca printre cele mai din aur cura

Orașul e gol, toți diavolii-s la țară

Moșii de vară dinaintea Rusaliilor umplu tramvaiele dinspre biserici cu pungi foșnitoare, grele de vin și colivă, pilaf și bomboane. Pungile se sufocă, bine strânse la gât cu alte pungi, să nu cadă, să nu se verse, să nu, Doamne ferește, ajungă vreun bob de grâu și orez la vreun străin, singur și flămând. Bugetarii creștini au văzut pe telefoane ce vreme e la mare și ce trafic e pe DN1 și au ales să dea o fugă de trei zile sfinte la țară. Bugetarii tineri, cei singuri și cei abia certați, de Paște, cu neamurile vii de la țară au ales să dea comandă de pizza la glovo și să rămână acasă, cu urechea ciulită la lift. Băieții din Sri Lanka și Bangladesh sunt musulmani și hinduși, nu țin Rusaliile creștinilor, doar le duc șaorme și burgeri copiilor singuri și flămânzi rămași acasă, la Netflix and chill. Băieții din Sri Lanka și Bangladesh stau cu ochii în telefon și cu arma la picior – cutiile hrănitoare de plastic roz tazz și galben glovo sunt gata de încărcat șaorme, burgeri și piz