Treceți la conținutul principal

N-am intalnit romani fericiti. Poate doar in brosuri si pliante, unde erau olandezi photoshopati

Nu există broşură de asigurări de pensii, pliant de reclamă la croaziere sau la proteze, pliant de cumpărări de orice articol de grădinărit pentru seniori, în care pozele să fie din România! Pur şi simplu, nu există!

Feţele acelea roz, zâmbitoare, de seniori fericiţi, strâns îmbrăţişati pe bicicletă alături de nepoţi în parc sunt fotografiate, invariabil ca întotdeauna, în Olanda, Germania, Franţa sau pe acolo.

Remarca este absolut elementară dacă desfacem teancurile de hârtii din cutia de (pe vremuri) scrisori sau dacă avem o secundă ochi pentru bannerele publicitare de pe site-urile pe care le citim zilnic.

În schimb, dacă vrei să „ilustrezi” sărăcia, pensia mică, banii puţini în general şi o viaţă amară pe o bancă din faţa porţii (blocului), ai, fără probleme, din plin, imagini cu pensionarii României.

Motivele sunt multe:

E mai comod să furi de pe google, de pe un site profi, decât să te deranjezi să filmezi şi să fotografiezi în condiţii reale şi legale la tine în ţară. Da, legale, adică oamenilor ălora cărora le foloseşti faţa trebuie să le ceri voie şi, după caz, să le dai şi bani.

E la fel de adevarat ca nici prea multi pensionari fericiti, roz, zambitori si gata de stat la pozat nu exista pe la noi. Asta insa nu este vina lor, a seniorilor nostri, Este o vina indelungat-adunata, de ceas social blocat-intarziat, este o vina a saraciei, a egoismului si a tuturor relelor care sapa santuri intre noi.

Santurile mai sunt sapate si in mintile noastre. Schizofrenia designerului care munceste la negru sa faca tema "pensionari romani fericiti", furand poze de pe google, trimitand cu send grabit jpg urile, incasand banii online si fugind uituc, la tristii si insaracitii de acasa carora le da jumatate din banii munciti dintr-un ciubuc la negru, ei bine, ea, aceasta schizofrenie a designerului este, biata de ea, un efect, un simplu si perpetuu efect. Din nou nu e vina lui.

Ca doar nu e neamt sa zica: "Ce fac eu, bai, Nikolas, taicule, aici? Ia sa nu accept plata la negru, ia sa nu fur poze, ia sa nu platesc chirie la negru, ia sa fiu dracului serios de acum vreo 50 de ani, sa dau bine in poza aia de peste 50 de ani, cand poate voi ilustra pe bune o reclama pe bune la pensionari fericiti".

Asa ca aceasta "stire" este doar o banala dara pe o ulita cu santuri cat Indochina.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri