Treceți la conținutul principal

"Sa informezi si sa-ti intelegi epoca": din scrisoarea de demisie a unei ziariste (din Franta, stati linistiti!)

Mesajul lui Natalie Nougayrède pentru „echipele ziarului Le Monde”, in ziua cand jurnalista a renuntat la conducerea publicatiei. Avea un mandat asigurat de 6 ani. A renuntat dupa 1 an si 2 luni.



Bună ziua,

I-am informat astăzi pe acţionarii ziarului Le Monde că am luat decizia de a părăsi conducerea ziarului, nemaiputând să mă ocup de acest lucru, pe deplin impacata cu mine insami. Intenţia unor membri ai (conducerii) ziarului de a reduce drastic prerogativele directorului ziarului este, pentru mine, incompatibilă cu îndeplinirea misiunii mele şi ar conduce pe termen lung la slăbirea funcţiei mele. Nu pot să fiu de acord cu dispariţia postului de director de ziar, sub pretextul actualelor circumstanţe.

Pe de altă parte, atacurile directe şi personale la acţiunile mele mă împiedică să aplic planul de schimbare pe care l-am supus acţionarilor şi care are nevoie de acordul redacţiilor, în interesul superior al ziarului. Nu sunt întrunite condiţiile de încredere şi de raţiune.

Singura mea ambiţie a fost aceea de a apăra ziarul şi de a-l face chiar mai puternic, în faţa numeroaselor provocări. Le Monde a continuat să demonstreze că este cel mai bun ziar francez. Oferă în fiecare zi conţinut de calitate care face dovada bogăţiei, talentului, diversităţii şi reactivităţii resurselor sale.

În spiritul responsabilităţii şi în numele respectului pentru misiunea faţă de cititori, Le Monde trebuie să ducă la bun sfârşit tranzitia spre digital, esenţială pentru viitorul său.

În momentul în care îmi părăsesc funcţia, le mulţumesc tuturor echipelor ziarului Le Monde şi tuturor celor care, în fiecare redacţie, ilustrează admirabil meseria prin care informăm şi ne înţelegem epoca, cu seriozitate şi ataşament la valorile reprezentate de independenţă şi integritate.

Natalie Nougayrède

Jurnalista în vârstă de 48 de ani, pe care îi va împlini pe 29 mai, este specialistă în spaţiul rus. A fost directoare a ziarului din martie 2013 pana în mai 2014.

Şi-a început cariera în 1991, fiind corespondentă în Cehoslovacia pentru BBC şi Liberation (Cehia se separă de Slovacia în 1993), apoi corespondentă în Caucaz pentru Liberation şi RFI3. În 1995, devine redactor responsabil pentru paginile "Portrete" din Liberation.

În 1996 începe să colaboreze cu Le Monde, scriind despre Ucraina şi Rusia, apoi devine corespondent la Moscova, ulterior – corespondent diplomatic.

În 2004, ea câştigă Premiul Presei Diplomatice, iar în 2005 este laureată a Premiului Albert Londres, pentru reportajele din Cecenia şi despre luarea de ostatici de la Beslan.

Premiul Albert Londres este cel mai mare premiu acordat în jurnalismul francez, echivalentul premiului Pulitzer. Se acordă din 1933 unui singur jurnalist din presa scrisă, iar din 1985 sunt recompensaţi doi jurnalişti francezi, al doilea fiind din audio-vizual.

Ea a fost aleasă directoare a ziarului la 1 martie 2013, cu aproape 80% dintre voturile din Societatea redactorilor, după ce a fost propusă de trei acţionari ai ziarului.

Numirea lui Natalie Nougayrède în funcţia de directoare a fost în tandem cu preşedinţia exercitată de Louis Dreyfus, preşedintele directoratului, pentru un mandat de 6 ani, si a fost validată de consiliul de supraveghere a grupului, în unanimitate, pe 6 martie 2013. Într-un comunicat, se precizează că amândoi „trebuie să pună revoluţia digitală pe primul loc al mandatelor lor”.

LE MONDE

Le Monde este unul dintre cele mai importante şi respectate ziare din lume. Apare din 1944, imediat dupa ce germanii părăsesc Parisul în timpul WWII, folosind infrastructura fostului cotidian Le Temps. Până la sfârşitul primului an de apariţie, Le Monde ajunge la un tiraj de 150.000 de exemplare.


Prima pagina din 9 mai 1945


În prezent, cotidianul are un tiraj de 300.000 de exemplare.

Jurnalista Sylvie Kauffmann a fost prima femeie editor executiv al ziarului, în perioada 2010-2011. După ce ziarul a fost cumpărat în 2010 de un grup de investitori francezi, editorul „veteran” Erik Izraelewicz devine şi editor executiv, şi director. După moartea lui Izraelewicz, în noiembrie 2012, este aleasă Natalie Nougayrède să conducă publicaţia, devenind prima femeie director al ziarului Le Monde.

Cu o săptămână în urmă, şapte redactori-şefi au demisionat şi au denunţat „disfuncţii majore şi lipsa încrederii şi a comunicării în relaţia cu conducerea redacţiei". Apoi, pe 9 mai, cei doi adjuncţi ai directoarei Le Monde şi-au dat si ei demisiile din functiile de conducere.

Ca majoritatea ziarelor franceze, şi Le Monde primeşte subvenţii de la stat. În 2010, de exemplu, a primit ajutor direct de 17 milioane de euro, pe locul doi într-un clasament la cuantumurilor subvenţiilor pentru publicaţiile franceze, iar în 2012 – a primit 18,6 milioane de euro.

Surse: Le Monde, Wikipedia

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri