Nicolae. Palermo
În 1852, Sicilia mai avea opt ani până la unificarea cu Italia. Era sub domnia Bourbonilor, în fapt, la acea dată, o restaurație, după ce insula cunoscuse mișcări de independență în 1820 și, desigur, 1848. În luna noiembrie a acestui an murea în exil la Palermo Nicolae Bălcescu. Avea 33 de ani și era bolnav de tuberculoză. Stătea de o lună și jumătate în hotelul Alla Trinacria, de pe Via Butera. Rămășițele lui Bălcescu se află într-o groapă comună din Palermo.
Pe aceeași stradă din apropiere de Porta Felice și chiar pe aceeași parte, sunt două clădiri unde alte două plăcuțe anunță trecerea pe acolo a lui Goethe (cu aproape un secol înaintea lui Bălcescu) și a lui Garibaldi (la 10 ani după pașoptistul nostru și după ce i-a dat Italiei Sicilia).
Porta Felice și-a luat numele de la Donna Felice Orsini, soția viceregelui spaniol Marcantonio Colonna. Construcția a fost încheiată în 1637.
Mihai. Praga
Imaginea scolastică a lui Eminescu este portretul lui de la vârsta de 19 ani. Portretul, primul cunoscut din viața lui, a fost făcut în 1869, la Praga, în atelierul fotografului Jan Tomáš (1841—1912).
Eminescu a ajuns la Praga în septembrie 1869 și (scriu unii biografi) voia să se înscrie la Universitatea Carolină – în oraș locuia fratele lui Șerban, la care a și stat. Șerban era primul născut al Eminovicilor, deci fratele mai mare al lui Mihai; a studiat Medicina la Viena și, pare-se, tot după unii biografi ai poetului, și la Praga.
Pentru dosarul de student, poetul avea nevoie de o fotografie. Merge în atelierul unde procesul dura, după tehnica vremii, mai bine de o jumătate de oră. Se puteau face tot acolo și împrimări ale vocii, pe placă de gramofon. Jan Tomáš era un adept al noutăților; studiase chimia alimentară și lucrase la fabrici de bere și zahăr, dar a ajuns mai cunoscut ca portretist, iar certificatul lui de fotograf profesionist, semnat de însuși Împăratul Franz Joseph, se află la Muzeul Tehnic din Praga.
Atelierul foto cu pricina era în Piața Wenceslas (Václavské námestí) la nr. 7. Unde acum este un hotel.
Admiterea îi este refuzată, Mihai pleacă la Viena, dar fotografia lui făcută în Praga rămâne. În istoria literară. Mie îmi rămâne, dar cu câtă bucurie, doar istoria personală.
Comentarii
Trimiteți un comentariu