Treceți la conținutul principal

Globul de Cristal din Carlsbad

Cum n-am ajuns nici anul ăsta la Cannes, festival ou non, am zis să nu ratez ocazia lui Karlovy Vary. Orășel tihnit de munte, în Boemia de Vest, la festivalul căruia știam că n-avem o istorie chiar rușinos de săracă. 

Pentru “Ștefan Luchian”, Nicolae Margineanu  a primit în 1981 Premiul CIDALC, “Aurora” i-a adus lui Cristi Puiu, în 2010, premiul secțiunii East of the West; “Box” al lui Florin Șerban a luat în 2015 premiul FIPRESCI acordat unui film din competiţie și tot atunci “Lumea e a mea”, filmul de debut al lui Nicolae Constantin Tănase, concurent în competiţia East of the West, a câștigat o Menţiune specială.

Stațiunea din Boemia era frecventată vara de lumea bună europeană încă de când i s-au descoperit apele miraculoase, un pic înainte de 1400. Lumea venea la băi ori pentru aerul de munte, asta dacă aceeași lume bună europeană nu prefera – mai ales în Belle Époque - să meargă la mare, adică pe Coasta de Azur.

Orășelul se numea Carlsbad, băile lui Carol, în cehă Karlovy Vary. Aici vin din 1948, în iulie, cineaști din zeci de țări. 1948 este anul în care festivalul a devenit internațional și din care se ține doar în Karlovy Vary. În 1946 și 47, țările participante erau mai puține, iar festivalul se ținea în două locuri – Carlsbad și Marienbad (Mariánské Lázně). Alt loc al protipendadei suferinde ori doar în voiaj de plăcere. Din 1959 în 1993, festivalul de la Karlovy Vary se ținea o dată la doi ani, alternativ cu cel din Moscova.

În 2016, la festivalul ce se desfășoară în perioada 1 - 9 iulie, România e reprezentată de cinci filme. Unul în competiție în Selecția Oficială, “Dincolo de calea ferată”, de Cătălin Mitulescu (România / Suedia, 2015), două în competiție în secțiunea East of the West – „Dublu”, de Catrinel Dănăiaţă, aici la debut în lungmetraj, (România, 2016), și „Together For Ever/ Amžinai kartu”, de Lina Lužytė (Lituania / România, 2016). Celelalte două filme sunt „Bacalaureat”, de Cristian Mungiu (România / Belgia / Franța, 2016), în secțiunea Horizons, și „O noapte în Tokoriki”, de Roxana Stroe (România, 2016), scurtmetraj, în secțiunea Future Frames: Ten New Filmmakers To Follow.

UPDATE 10 iulie: "Dincolo de calea ferată" a primit o mențiune specială. Globul de Cristal a fost câștigat de regizorul maghiar Szabolcs Hajdu cu filmul It's Not the Time of My Life.


Foto: Dincolo de calea ferată, cinemagia.ro

Premiul cel mare de la Karlovy Vary este Globul de Cristal care din anul 2000 arată așa:

Foto: kviff.com

Și iată ce-am găsit pe urmele Globului de Cristal:


































Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York.  E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊  Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...