Telecomandă. Semn de carte. Cafea

Ghinionul a facut sa dau peste ele succesiv. Insirate nu numai pe retina mea, ele se mai pot insira si prin alte locuri comune. Una este o comedie frantuzeasca, alta e o comedie spaniola. Le cheama "Supercondriaque" si "Kamikaze". Amandoua, din 2014. De povestit d-a fir a par nu e cazul sa ne deranjam. Ele se aseamana de zici ca regizorii lor sunt de la scoala cu "nici ei nu mai stiu cati sunt" si au primit ordin pe anul trecut sa facem, bai baieti, niste filme in care luptatorul cu arma in mana sa fie umanizat, simpatic, spectatorul sa fie empatic si sa ne uitam cu duiosie, ba chiar sa ne si indragostim de freedom fighters. Ce? Cum? Poftim? Si nici nu a inceput, era sa zic izbucnit, bine 2015, ca a venit tragedia de la Charlie Hebdo peste noi. Ce-o fi fost in capul lor cand s-au apucat de facut asa filme? Proaste? Nu le-a fost teama ca ii va plesni peste ochi viata cu esecul tezismelor aseptice (daca-s facute de naivi) sau cu fir rosu de "ati

Filmul lui Nolan readuce F-ul din SF in poveste. Fantastic. Sa mai fie si fantastic, atunci cand vedem un SF, nu doar S, riguros stiintific. Cu un poem care ne spune complicat de intraductibil ca suntem programati sa traim si sa ne dorim sa traim, cu vreo doua versuri care pot avea tot atatea traduceri si adaptari cate fire de par are in cap cititorul lor, cu acest poem lansat de pe la inceput, zic, Interstellarul ne reaminteste cum e cu dragostea. Asadar, cum e cu dragostea? Pentru ea facem imposibilul posibil. Pentru ca iubim, nu exista sau nu tinem cont de timp, de spatiu, de conditii meteo, geo, antropo. Pentru ca iubim, stim sa citim in stele si in semne. Pentru ca iubim, trecem peste orice si facem orice. Suntem programati sa fim, sa cautam dragostea, sa o dovedim cu fiecare respiratie si sa nu ne oprim pana nu ii este bine si la adapost dragostei noastre. Sunt pline de iubire spatiul si timpul acestui film. Cel mai adesea, poate pentru ca printre cele mai din aur cura

Sandra repeta de 12 ori acelasi monolog. Tu de cate ori ai repeta acelasi text in fata a 12 colegi de care sa te rogi sa voteze pentru tine, sa nu ramai fara serviciu? Finalul filmului mie mi-a fost previzibil, dar asta nu face povestea mai putin tensionata. Si la fiecare dialog, si la fiecare inceput de monolog, nu puteai sa nu te gandesti: "Eu cum as face? La mine cum ar fi? As putea sa fac asta?" Chiar si numai pentru cum repeta egal, calm si fricos acelasi monolog, Marion Cotillard ar merita toate aplauzele mele. Nu stiu daca va lua Oscarul, astea de multe ori nici nu se dau pentru artisticaraie. Alegerea mea, deloc obiectiva, este pentru ea. Un film facut de ea, in jurul ei roiesc pentru a-i da doar replici si noi trasaturi, tensiuni si dureri, ceilalti. Unii au zis ca e "stangist" filmul fratilor Dardenne . Dar de ce stangist? Ca e cu saraci si cu muncitori? Istoria ne invata ca milioane dintr-acestia au optat orbeste pentru valori de extrema dreapta. Si

Nu am, moarte, cu tine nimic,  Eu nici macar nu te urasc. Dar c e-ai face tu si cum ar fi Dac-ai avea mama si ar muri. Si ce-ai face tu si cum ai trai De-ai avea copii si-ar muri? De versurile astea din Grigore Vieru mi-am adus astazi aminte. Cum ar fi daca la sedinta noastra de redactie ar intra doi nebuni sa ne impuste, pentru ca i-am deranjat cu stirile noastre? Si cum ar fi daca ar muri nu 12, ci doi oameni, iar din cei doi unul as fi eu? Se sparie gandul, nu-i asa? Parisul e colea, la cateva ore de zbor. L-am vazut toti de ne-am plictisit de el. E o banalitate sa mergi la Paris si e o banalitate si mai mare sa lucrezi intr-un birou la Paris. Nu ne place, dar glontul care vine spre noi, oameni nevinovati si gata sa explicam, sa dialogam, sa comunicam, chiar si cu nebunii, glontul ala poate veni oricand. Azi, el poate veni oricand. Nu ni se poate intampla si noua? Ooo, ba da! Sa ne trezim. Tocmai ce ni s-a intamplat. Je suis Charlie. Moartea de glont sau de bo

  Krzysztof Kieslowski.   " Si daca erau alte culori, din steagul altei tari care finanta filmul, filmul ar fi fost acelasi ", asa a raspuns polonezul la intrebarea banala si necesara "De unde vine numele filmului?". Mai exact, al trilogiei. Adunate, sunt peste 4 ore si jumatate. Am invatat cum se pronunta numele acestui artist prin 90, 91, nu mai stiu cand a dat TVR "Decalogul" lui. Cele zece porunci au fost zece episoade care mi s-au sfredelit in memorie, mai ales in cea vizuala. Aveam vreo 16 ani si dupa un deceniu de filme cu santiere, primarite care dadeau case si, dupa revolutie, altele cu Chaplin si de Funes, acest decalog polonez povestea incet si clar, cum nu mai vazusem niciodata intr-un film. Trilogia "Trei culori: Albastru, Alb, Rosu" am vazut-o in ultima zi a lui 2014. Era o restanta. Si acum venise timpul ei. Kieslowski  este, ca in Decalog, un intelectual care isi pune problemele in spatiul civic.  Omul, ne mai zice s