Treceți la conținutul principal

Sâmbăta Colivelor: „Pulbere de miere m-aș face, să mă îngrop înapoi în floare”

Orice sfârșit cere o colivă. Coliva creștinului are bucuria Învierii și dulceața Vieții Veșnice.


Pulbere de miere m-aș face,
Să mă îngrop înapoi în floare.
Te plâng de dor.
Te frământ în lapte și miere,
Gura mea de Rai  

***

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron este prăznuit în ziua de 17 februarie și în prima sâmbătă din Postul Mare - Sâmbăta Sfântului Teodor sau Sâmbăta Colivelor. În 2026, sâmbăta asta este ultima zi de februarie, înaintea Duminicii Mărțișorului. Îngropăm iarna, pomenim viața, iubim.


Κόλλυβα  = Colivă

Άγιος Θεόδωρος = Sfântul Teodor 


Teodor

Tata


(1 august 1946 - 25 aprilie 2022)


***


Coliva (în limba greacă Κόλλυβa) se face din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr, și simbolizează trupul celui adormit, pentru că hrana principală a omului în timpul vieții este grâul, pâinea. Coliva i-o datorăm Sfântului Teodor Tiron, în urma unei minuni pe care a săvârșit-o la 50 de ani după trecerea sa la cele veșnice. Împăratul Iulian Apostatul (361-363), amintindu-și că în prima săptămână a Postului Mare creştinii țin post aspru, i-a dat ordin guvernatorului din Constantinopol să stropească proviziile din piețe cu sângele jertfit idolilor. Sfântul Teodor Tiron i s-a arătat în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului și i-a poruncit să anunțe tuturor creștinilor să nu cumpere nimic din piață, ci să pregătească singuri grâu fiert cu miere.

„Coliva” provine din cuvântul „κόλλυβος” (kollybos) care înseamnă în greacă o monedă mică sau o greutate mică de aur, dar a căpătat și sensul de „plăcinte mici din grâu fiert”. În Grecia Antică, în ritualurile de înmormântare, Charon era luntrașul care ducea sufletele celor decedați peste râul Styx, apa ce despărțea lumea celor vii de lumea morților, regatul lui Hades. Pentru a putea face această trecere, sufletul trebuia să-i plătească o taxă lui Charon, iar moneda folosită pentru această plată era obolul. Rudele celui decedat îi puneau o monedă în gură înainte de înmormântare. În Antichitate, grecii le ofereau zeilor și spiritelor morților ofrande de grâu fiert, amestecat cu miere. Primii creștini au renunțat la ritualurile păgâne, deci și la obolul dat lui Charon, dar au păstrat semnificația termenului κόλλυβος (kollybos) și l-au transferat unui alt simbol din tradițiile funerare, coliva.

Boabele de grâu îndulcite cu zahăr sau cu miere reprezintă astfel credința că sufletul celui ce a murit va avea o viață veșnică dulce. Poate că acum, ai noștri toți cei adormiți își amintesc cu dor de grâul încolțit pe câmpuri și de mierea dulce de acasă. 

***

Rândurile dulci de dor, ale celei care nu uită

În fiecare zi trăiesc o duminică.
Mă rog și vii.
Mă rog și ești.
Trăiesc două minute
Când e iar duminică.
Restul e pulbere.

Nimic nou sub soare

ca o umbră de nimic dintr-o țigară-martor.

Soarele își vede de drum singur.

Nimicul iese din guri ca aburii sufletului mort de dor.

În loc de mâine și până mâine am nimicul de azi.

Beau nimicul din guri ca pe apă vie,

Îl sorb ca pe Declarația de Independență,

Îl aud ca pe Declarația de Dragoste a Nimănui către Nimeni,

Cum om fi toți la capăt,

Un Mare Nimeni Anonim 

Iubit în numele Lui. 


Timpul și locul înseamnă Dragoste.

Când faci timp și loc, faci Dragoste.

Ți-am făcut loc în inima mea,

Ești tot timpul.

Tu ești tot timpul.

Mi-l faci.

Mare, tot mai mare, umplut cu odoare.

Și să știi că nu m-am risipit,

M-am dat lumii în Lumină

Să fie! 

Locul cu lapte și miere
Vindecă locul gol.
N-am Rai câtă miere.
N-am gură de lapte să te plâng.
Mai cald ca o mamă,
Mai rar ca un nor,
Pulbere de miere m-aș face,
Să mă îngrop înapoi în floare.
Te plâng de dor.
Te frământ în lapte și miere,
Gura mea de Rai  

















Ingrediente pentru colivă, așa cum am făcut-o eu: arpacaș de grâu, scorțișoară, esență de lămâie, miez de nucă, fistic, sare, miere de rapiță, sâmburi de rodie. 



Comentarii

  1. Am fost cu adevărat fericiți împreună și niciodată nu am crezut că voi fi părăsită și abandonată de logodnicul meu, până când s-a întâmplat cu adevărat. În timp ce eram fericiți împreună, i-am spus să dea șah-mat oricui este în jurul lui și nu vrea să fim împreună, iar el a făcut-o, răspunzându-mi că toți sunt fericiți. Percepția mea despre oamenii lui era diferită și, într-adevăr, așa cum am perceput, ei au mințit împotriva mea și au făcut tot ce au putut să ne despartă, iar el m-a părăsit. Nu i-am înșelat niciodată, dar ei i-au spus că mă văd pe altcineva și el m-a crezut. Eforturile mele nu au dat niciodată rezultate bune în a ne readuce la viață până când Dr. Isikolo m-a ajutat. A lucrat pentru mine, a rezolvat problemele și s-a asigurat, de asemenea, că primește informații despre cum sora lui îl manipula să mă uite. Mă bucur că l-am contactat pe Dr. Isikolo și acum ne vom căsători în curând și vom fi împreună pentru totdeauna. Contactați-l pe Dr. Isikolo la adresa de e-mail: isikolosolutionhome@gmail.com sau trimiteți-i un mesaj pe WhatsApp la +234-8133261196.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...