Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (2): Portobello’s Story & Stirling High

Neîntrebată de nimeni, scriu, și întrebată de-aș fi n-aș plictisi oamenii cu trăncăneală despre vacanțele mele. Dar scrisul de-aici rămâne, cât or fi internet, curent și blogspot gratuit.

Nu arunc nici cu date istorice pe care oricine le poate găsi în pagini de enciclopedie sau turistice sofisticate. Dau doar o pensulă din culorile deja amintirilor mele.

A doua postare de jurnal scoțian are zilele a patra, a cincea și a șasea, căci, nu știu de ce, tot nu-mi vine să ajung la primele două zile ale aventurii scoțiene.

So… cheers, mate!

Stirling, Day 4

Orășel cu un castel. Istorice toate, tradiționale și autentice. Ploaie, doar e Scoția, e normal. Peisaj, străduțe, atmosferă de poveste. ca-n Sintra din Portigalia sau orășele franțuzești cu zone medievale conservate. Străzi înguste, magazine colorate, totul din piatră, urcuș, lume prietenoasă și vorbăreață. Seara în Glasgow, film la Cineworld. The fall Guy, cu Emily Blunt și Ryan Gosling, comedie dedicată cascadorilor și lumii filmului, o poveste ușoară, veselă, binele învinge răul – a feel good movie - și o reclama confused, just used confused.

Cheers, mate! Și sfaturi/ experiență povestită cu Guiness la prânz, de una când fusese gravidă, către o tânără însărcinată.

Edinburgh, Day 5

Princes street gardens, castel view, ploaie, poncho salvator, depozitarea bagajelor, mâncare.

Acropola din Scoția. Castelul tronează peste stâncă și parc, oraș precum Partenonul peste Acropole și peste Atena.

Portobello & Edinburgh oraș, Day 6

Plaja, promenada-esplanada, Marea Nordului. Povestea numelui orașului m-a atras, nu doar că e plajă scoțiană la Marea Nordului: nume dat de navigatori italieni sau portughezi sau spanioli, legenda spune că nume dat de chiar Columb unei așezări din Panama. Alt navigator britanic, ajuns acolo și stabilit ulterior pe acest țărm scoțian, și-a numit casa Portobello Cottage și, de la acest nume, a crescut întreaga așezare, întregul oraș.

Portobello a călătorit din Europa în America și înapoi în Europa pentru că undeva cuiva i-a plăcut peisajul și a vrut să și-l aducă mai aproape. Când pleci departe, le dai nume din vechiul aproape lucrurilor dragi din lumea ta cea nouă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Septembrie. Când plec din iubire

Voiam să rămân în septembrie, prezentă la trecerea timpului, cu-o mână în arbori, cu alta-n nisipul cărunt – și să lunec odată cu vara în toamnă… Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din priveliști cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit… (Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie ) Uneori sunt atât de singur de parcă aş da înapoi sânilor mamei laptele supt din ei. Alteori sunt atât de nesingur de parcă aş fi însăşi natura. Niciodată însă nu m-a bătut vreo stea atât de strălucitoare încât să-i fiu umbră. Mă ține în secunda aceasta de viață dragostea mea de o femeie firească. (Nichita Stănescu - Spirit de doină ) In case you miss me Close your eyes I'll be the whisper In the midnight skies.

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare. De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile. Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în...

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York. E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊 Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...

Telecomandă. Semn de carte. Cafea

Faceți căutări pe acest blog