Iar Oscaruri

UPDATE după anunțarea câștigătorilor - lista aici:

Tovarăși, la Amazon poți să lucrezi și dacă n-ai casă! Nu există doar nomazi digitali, sunt și nomazi industriali. Nu mai e ca pe vremea partidului care îți dădea casă, îți dădea masă, te aduna de pe drumuri: acum poți să împachetezi colete și dacă dormi în mașină. Fraierii dinainte se chinuiau să îți dea/ să îți cumperi casă: greșit! Poluează și e și scump de întreținut. Oțelăriile, țesătoriile și platformele petro-chimice sunt so yesterday. Viitorul e depozitul global de colete.

Viața de nomad, ăsta e viitorul! Decât șomaj, să îl coste pe stat, mai bine salariu la împachetat colete.

Filmul putea fi rezolvat cinstit într-un scurtmetraj, fie el documentar sau artistic, căci, da, am prins ideea, super, de viitor. Dar, na, cel mai bogat om din lume fiind patronul companiei unde muncește eroina, s-a ajuns la onorabile două ore. La Nomadland mă refer.

Preferatele mele care se văd mai jos au câștigat fiecare câte două Oscaruri, cu încă vreo 4, respectiv 8 alte nominalizări. Mulțumesc Academiei! :)

***

Ca parte esențială în mașinăria de propagandă, Hollywoodul va premia și de data asta ce trebuie și pe cine trebuie. E un craft, e o industrie, cine vrea artă face la el la bloc, la festivalul de scară. Pentru că dincoace e vorba despre altceva.

Așa că, deși aș prefera premii multe pentru Sound of Metal și Mank, singurele cu rămășițe de artă, trofeele vor merge acolo unde e bine, pentru cine trebuie.

Premise bune de făcut film, generoase, au avut și Promising Young Woman și Another Round, dar le-au rezolvat în stil de telenovelă, în ciuda celor foarte bune interpretări care ar merita remarcate - Carey Mulligan și Mads Mikkelsen (el nici măcar nu a fost nominalizat).

Adecvate istoric și corecte politic vor fi premiile pentru One Night in Miami, Ma Rainey's Black Bottom și Judas and the Black Messiah.

Preferința mea pentru interpretare feminină este rolul din Pieces of a Woman al Vanessei Kirby.

Să cânte muzica!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Septembrie. Când plec din iubire

Voiam să rămân în septembrie, prezentă la trecerea timpului, cu-o mână în arbori, cu alta-n nisipul cărunt – și să lunec odată cu vara în toamnă… Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din priveliști cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit… (Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie ) Uneori sunt atât de singur de parcă aş da înapoi sânilor mamei laptele supt din ei. Alteori sunt atât de nesingur de parcă aş fi însăşi natura. Niciodată însă nu m-a bătut vreo stea atât de strălucitoare încât să-i fiu umbră. Mă ține în secunda aceasta de viață dragostea mea de o femeie firească. (Nichita Stănescu - Spirit de doină ) In case you miss me Close your eyes I'll be the whisper In the midnight skies.

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare. De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile. Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în...

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York. E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊 Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...

Telecomandă. Semn de carte. Cafea

Faceți căutări pe acest blog