Treceți la conținutul principal

Iar Oscaruri

UPDATE după anunțarea câștigătorilor - lista aici:

Tovarăși, la Amazon poți să lucrezi și dacă n-ai casă! Nu există doar nomazi digitali, sunt și nomazi industriali. Nu mai e ca pe vremea partidului care îți dădea casă, îți dădea masă, te aduna de pe drumuri: acum poți să împachetezi colete și dacă dormi în mașină. Fraierii dinainte se chinuiau să îți dea/ să îți cumperi casă: greșit! Poluează și e și scump de întreținut. Oțelăriile, țesătoriile și platformele petro-chimice sunt so yesterday. Viitorul e depozitul global de colete.

Viața de nomad, ăsta e viitorul! Decât șomaj, să îl coste pe stat, mai bine salariu la împachetat colete.

Filmul putea fi rezolvat cinstit într-un scurtmetraj, fie el documentar sau artistic, căci, da, am prins ideea, super, de viitor. Dar, na, cel mai bogat om din lume fiind patronul companiei unde muncește eroina, s-a ajuns la onorabile două ore. La Nomadland mă refer.

Preferatele mele care se văd mai jos au câștigat fiecare câte două Oscaruri, cu încă vreo 4, respectiv 8 alte nominalizări. Mulțumesc Academiei! :) 


***
Ca parte esențială în mașinăria de propagandă, Hollywoodul va premia și de data asta ce trebuie și pe cine trebuie. E un craft, e o industrie, cine vrea artă face la el la bloc, la festivalul de scară. Pentru că dincoace e vorba despre altceva. 

Așa că, deși aș prefera premii multe pentru Sound of Metal și Mank, singurele cu rămășițe de artă, trofeele vor merge acolo unde e bine, pentru cine trebuie. 

Premise bune de făcut film, generoase, au avut și Promising Young Woman și Another Round, dar le-au rezolvat în stil de telenovelă, în ciuda celor foarte bune interpretări care ar merita remarcate - Carey Mulligan și Mads Mikkelsen (el nici măcar nu a fost nominalizat). 

Adecvate istoric și corecte politic vor fi premiile pentru One Night in Miami, Ma Rainey's Black Bottom și Judas and the Black Messiah. 

Preferința mea pentru interpretare feminină este rolul din Pieces of a Woman al Vanessei Kirby. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York.  E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊  Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...