Last year the stand-up saved my life

...And the podcasts too!

Băieții și-au câștigat un fan, eu nu m-am urcat pe pereți în 2020, așa că totul s-a lăsat cu un win-win ca-n vremurile bune.

De la Seinfeld pe care îl vedeam în 95-96 la Pro Tv, până la show-urile de pe Comedy Central și invitațiile la Morning Glory din zilele noastre (îi datorează toți câte o ce beau ei lui Răzvan Exarhu, iar eu cu atât mai multe!) chestia asta numită stand-up s-a tot perindat prin fața mea. Dar anul trecut m-a salvat. 2020 rămâne pentru mine anul stand-up. Covid, sorry, tată! La mine nu te-ai calificat.

Am descoperit podcasturile și special-urile pe YouTube și le-am văzut fără pauză, binging curat! Ăștia zic că e vizionare în exces. Nu, în 2020 se numea terapie între patru pereți.

Cluburile de stand-up din București, cele trei :), parcă s-au înființat după traseul meu pe aici. Unde e Comics acum, am stat o jumătate de an, în 94. De lângă Club 99 mi-am luat prima viză când am ieșit în lume și tot acolo e una dintre bucățile mele favorite ever de promenadă. Cât despre zona lui The Fool, come on, cine n-a viețuit pe-acolo acum 20-25 de ani?

Pe cei din stand-up de la noi îi știți, pe unii dintre ei i-am putut trece, câți au încăput, în tag-uri. Aveți și voi favoriții voștri, cum îi am și eu pe ai mei. Datorită lor i-am descoperit și pe cei din SUA, pe Netflix. Alt binging!

Bottom line, când se vor redeschide toate cele, la show-uri de stand-up mă găsiți în weekend-uri. În sală, în sală, nu pe scenă, nu vă panicați! Am văzut deja un show live online de la #Comics.

Pe câțiva dintre băieți i-am regăsit și protagoniști în emisiuni la TVR. Nimic nu e întâmplător. Am adunat câteva clipuri cu ei în Video Replay pe tvr.ro:

Râdeam cu Bulă, acum trăim în bulă

Văncică în Everland și Vaca la barieră

Lasă vorba, treci la treabă!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Septembrie. Când plec din iubire

Voiam să rămân în septembrie, prezentă la trecerea timpului, cu-o mână în arbori, cu alta-n nisipul cărunt – și să lunec odată cu vara în toamnă… Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din priveliști cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit… (Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie ) Uneori sunt atât de singur de parcă aş da înapoi sânilor mamei laptele supt din ei. Alteori sunt atât de nesingur de parcă aş fi însăşi natura. Niciodată însă nu m-a bătut vreo stea atât de strălucitoare încât să-i fiu umbră. Mă ține în secunda aceasta de viață dragostea mea de o femeie firească. (Nichita Stănescu - Spirit de doină ) In case you miss me Close your eyes I'll be the whisper In the midnight skies.

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare. De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile. Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în...

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York. E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊 Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...

Telecomandă. Semn de carte. Cafea

Faceți căutări pe acest blog