Homeless wearing the city

Homelessul nu are nevoie de casă, el are orașul.

Toată strada e sufrageria lui. Stă la geam și așteaptă.

Câteodată așteaptă să dea indicații, că știe unde-s gările.

Arată cu stânga, fâl-fâl, pe unde s-o ia cel plecat de-acasă.

Fugitul are încredere în stăpânul străzii. 

I se uită în ochi ca polițaiului învechit care știe unde-l duce.

Jacaranda de pe firmă rămâne în urmă, ca un semn de carte de întors.

Peroanele se deschid așteptânde.

Homelessul din ziua de Paște primește pâinea fără-ntrebări.

Împarte creștinul care a poftit și-a așteptat, Împarte cum și-ar da lui singur,

Singur în Duminica Învierii.

Fericit cel ce are cui împărți pâinea lui!

Acasă vin plecatele, cu aur pe mâini,

Cu brățări că s-au ajuns, cu inele c-au reușit.

Aurul poate umbri argintul

Și gablonțul rămasului pe prispă.

Am dres c-am făcut, uită-te la aurul meu,

Mi-e dor și mi-e rău, Dar din ban pe ban am pus de-o brățară.

E soare de Paște, e vânt de aniversare,

Taci și te uiți la ceas.

Vreme mai e, mai vine...