Laptele de azi era rece.
Cornul era uscat și sărat.
După ora a treia, ne-a dat drumul, doamna se grăbea la București.
E vineri.
Îmi trag nasul, îmi târșâi picioarele, nu vreau acasă.
Vin alea două zile de urât, cu el în casă. Beat. Sforăie.
Sparg numai io lemnele, el le sparge dacă e treaz dimineața.
Până luni, o să le sparg și o să le car singură.
Dacă adoarme în bucătărie, n-o să am nici radio.
Și trebuie să-mi vină. Luna trecută, pe 26, acum pe 23. Azi e 23.
Mi-am luat pe caiet borș, un chibrit, tampoane, eugenii și iaurt.
Până la alocație. Pensia iar nu mi-a dat-o.
Lanțul de la poartă nu e pus. N-o fi ajuns acasă. Bea acolo și vine la noapte.
Nu pun nici io lanțul.
Scot apă de la pompă. Vreau să apuc să mă spăl până vine el.
Și până îmi vine.
De la vecina cu gaze și antenă se aude râs. I-au venit nepoții.
Prin gard văd mașina roșie, curată, mare.
E lângă grătar, are radioul deschis.
Să stau un pic:
“Urgenţa climatică nu este o problemă a viitorului, este un lucru care deja de afectează, a declarat tânăra activistă la prima sa intervenţie în cadrul conferinţei de la Madrid, relatează efe. Într-o dezbatere dedicată tinerilor, alături de alţi militanţi din diferite zone ale globului, ea a subliniat că omenirea se confruntă deja cu perturbările climatice şi de aceea nu mai e timp de pierdut. Într-un alt moment al intervenţiei sale, adolescenta s-a referit la populaţiile indigene al căror glas este foarte important să-l ascultăm. Ea va participa şi la o dezbatere organizată de unicef având ca temă copiii şi tinerii la care va fi însoţită de…”
Mi-au înghețat mâinile.
Mai e un pic până luni.
Cornul era uscat și sărat.
După ora a treia, ne-a dat drumul, doamna se grăbea la București.
E vineri.
Îmi trag nasul, îmi târșâi picioarele, nu vreau acasă.
Vin alea două zile de urât, cu el în casă. Beat. Sforăie.
Sparg numai io lemnele, el le sparge dacă e treaz dimineața.
Până luni, o să le sparg și o să le car singură.
Dacă adoarme în bucătărie, n-o să am nici radio.
Și trebuie să-mi vină. Luna trecută, pe 26, acum pe 23. Azi e 23.
Mi-am luat pe caiet borș, un chibrit, tampoane, eugenii și iaurt.
Până la alocație. Pensia iar nu mi-a dat-o.
Lanțul de la poartă nu e pus. N-o fi ajuns acasă. Bea acolo și vine la noapte.
Nu pun nici io lanțul.
Scot apă de la pompă. Vreau să apuc să mă spăl până vine el.
Și până îmi vine.
De la vecina cu gaze și antenă se aude râs. I-au venit nepoții.
Prin gard văd mașina roșie, curată, mare.
E lângă grătar, are radioul deschis.
Să stau un pic:
“Urgenţa climatică nu este o problemă a viitorului, este un lucru care deja de afectează, a declarat tânăra activistă la prima sa intervenţie în cadrul conferinţei de la Madrid, relatează efe. Într-o dezbatere dedicată tinerilor, alături de alţi militanţi din diferite zone ale globului, ea a subliniat că omenirea se confruntă deja cu perturbările climatice şi de aceea nu mai e timp de pierdut. Într-un alt moment al intervenţiei sale, adolescenta s-a referit la populaţiile indigene al căror glas este foarte important să-l ascultăm. Ea va participa şi la o dezbatere organizată de unicef având ca temă copiii şi tinerii la care va fi însoţită de…”
Mi-au înghețat mâinile.
Mai e un pic până luni.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere