Am făcut mii de fotografii în Grecia. Fiecare poză trebuia să fie un fel de nemurire imortalizată. De parcă fiecare cadru prins în ochi și în aparat trebuia să îmi promită că totul va fi pe veci, nemuritor, al meu.
Zilele din Atena și de pe lângă Atena, în sud-vestul Atticii, m-au ajutat să trag niște linii, să clarific și să înțeleg.
Grecia și ale ei sunt ca iubirea. Cine nu a cunoscut-o n-o poate înțelege.
Nu mâncarea, rapid servită și aromată. Nu apusurile, unice, picturale. Nu temperaturile, ideale, necaniculare, de toamnă, m-au făcut să iubesc Atena.
Ci respirația totală. De loc între locuri. Sunt în mileniul 3 sau în 400 A.D., în mileniul I? Sunt în Istanbul sau în Sicilia? În Roma sau Alexandria? Nu, ci în Atena. Cărțile de arhitectură și manualele de istorie sunt umile ghiduri turistice pentru pulsul acestei cetăți.
În sesiuni private, pentru prieteni și pasionați de călătorii spirituale, păstrez și voi arăta miile de poze, promisiunile de eternitate.
Acum, aici, câteva fragmente de lumină și frumos.
Din Attica, pe la-nceput de toamnă, cu dragoste!
Sfat/ insider tip: Lăsați orice pentru ultima zi și încercați asta: Din piața Syntagma luați-o pe bulevardul Împărăteasa Sofia din dreapta clădirii Parlamentului (stânga cum te uiți la ea), spre Muzeul Bizantin pe care îl depășiți. Traversați bulevardul și urcați pe strada Plutarh, numai trepte, între vile de 4 etaje, zonă rezidențială plină de flori, până la stația funicularului care vă duce pe colina Lykavittos, cel mai înalt punct de belvedere din Atena. Faceți asta astfel încât să prindeți apusul pe Lykavittos. Din Syntagma până sus, cu tot cu teleferic, cam 1h-1h15. Merită! Este ceva su-blim!
Comentarii
Trimiteți un comentariu