Șaizeci de perechi de pantofi de fier.
Prinse pe piatra de pe malul Dunării, în Pesta.
Un memorial creat în 2005 de un regizor de film și de un sculptor.
În memoria evreilor împușcați în 1944-1945 și aruncați în Dunăre.
(mai multe aflați dacă dați Shoes on the Danube Bank pe Google)
... astea toate eu le-am aflat După. Când am plecat să mă legăn pe promenada dunăreană, de la Parlament spre Podul cu lanțuri, plimbare cam de 10 minute sub soarele Budapestei, habar nu aveam că voi da de acest cutremurător omagiu. Am bănuit că opera se referea la pomenirea celor care s-au sinucis în apele fluviului și că pantofii pescuiți, învechiți și triști, erau cei autentici. Câtă naivitate!
Sculpturile de pe promenadă au fost surpriza reîntâlnirii cu Buda și Pesta. Nu citisem, nu aflasem. Dar pentru toate e un început. You're not walking in my shoes.
Catedralele, monumentele ori palatele fotografiate și postate aici mai jos sunt, da, ce previzibil, exact acelea pe care le recomandă orice ghid, tipărit sau vorbit. Dar așa le-am văzut eu.
Ungurii își renovează, întrețin și promovează bine arhitectura. Politică ori religioasă. Ar fi și păcat de plânsul Dunării prin inima lor să nu iasă din asta o capodoperă. Artistică ori măcar turistică.
De văzut le revedeam. Timpul trecut peste mine și peste oraș îmi spunea că așa cum ți-ai orânduit amintirile, așa îți va fi viitorul. Și că e bine, dar mai întâi e greu, să faci pace cu trecutul. Și că Panta rei și Carpe Diem. Și că is Water under the Bridge.
M-am mai înveselit cu statuile stradale care au inundat, jucăuș, toată Europa - la noi am văzut în Ploiești și în Craiova, dar cu siguranță sunt în mai multe orașe.
Dar ajungă-ne cu vorba, haideți la poze. Recunoașteți clădirile, da? Că doar toți suntem un pic umblați!
Comentarii
Trimiteți un comentariu