Treceți la conținutul principal

Ce au bărbații în cap?

Vă va binedispune garantat Marțianul lui Ridley Scott.

Mi-a dat o ușoară senzație de remake la Gravity, cu Matt Damon variantă feminină și ceva mai agriculturistă a Sandrei Bullock. Dar e făcut inteligent și cu foarte mult umor. Bun și pus când trebuie.

Pentru cei însoțiți de copii la film - atenție, apare de multe ori F word.

În rest, da, Marțianul ne face un platoaș multidisciplinar și geopolitic corect despre prietenie și solidaritate.

Simpatic și interesant. Plus reaudiții în cele mai neașteptate momente ale hiturilor Hot Stuff, Waterloo și I will Survive.

Distribuție beton.

Și cum ne răspunde Marțianul la întrebarea din titlu? Jucării, să le facă și să le strice, să face altele noi și să le tachineze pe fetele la care țin.

OK; reținem.



Un etaj mai jos găsim filmul lui Radu Muntean.

Un thriller românesc. În felul nostru, cu gresie și faianță și cu totul învârtindu-se în jurul roților mașinii, dar tot thriller.

Ce fac bărbații în film? Se uită la meci, le bârfesc pe femei, se iau la bătaie, practică voyeurismul și își fumează frustările de fii, tați și soți.

Plutește lașitatea în paharul lor, dar asta știam deja. Radu Muntean îmbracă pastila lașității lor în cașeta supărării, muțeniei și apăsării cu care trebuie să țină osia lumii pe rostul ei.

Un film bun.

După ce îl flatează pe spectator tot filmul, ținându-l complice la tensiunea personajului principal, regizorul îi demonstrează magistral că tot el, magisterul, trage sforile scenariului și că îl poate surprinde oricând, chiar cu o secundă înainte de fade-ul final.

De văzut.

Și totuși, ce au ei în cap? Habar n-am. Încerc să deslușesc cu fiecare discuție, întâlnire, faptă și vorbă. Uneori, mă mai ajută filmele...


Foto: IMDb

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York.  E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊  Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...