Treceți la conținutul principal

Cum mancam cand nu calatorim in masina proprie sau in masina de la mama noastra

Trebuia. Fai lumeo, chiar trebuia!

E starea aia care te ia brusc atunci cand in ditamai randurile de la poarta de imbarcare sau in delicata cuseta transromaneasca ori in tr-tr-trenul interregio, chiar langa tine, incepe unul sa isi desfaca cele cinci randuri de foi, foite, pungi si servetele, sa pleascaie si sa clenfane din mere, salam, biscuiti, apoi sa galgaie, pufaie si finalmente ragaie apa de dupa.

Asadar...


Regulile "mancatului in timpul calatoritului in comun" (adica in mijloace de transport pe care nu le conduci tu, al tau, ma-ta sau tac-tu si unde habitaclul include mai multi decat sunteti voi la televizor duminica seara):

1. Oricat ti-ar fi de foame, abtine-te pana cobori. Nu ne place tuturor sa iti mirosim pastrama din senvisul cu de toate si nici nu iti impartasim iubirea pentru ceapa.

2. Daca ti-e foame de mori, dar inca nu mori, tine minte, ah, sa nu uiti, Darie, unde ai pus: senvisurile, pungile cu crantzanele, pungutele cu mere, cutia cu biscuiti, caserola cu salata. Asta pentru ca daca iei la rand, tinzand la infinit, toate fermoarele, ungherele, buzunarele, capacele sarsanalelor si le deschizi, le pipai, pufnesti, le inchizi la loc, atunci risti sa mori de foame, chiar daca inca nu mori.

3. Incearca sa incalci o data, macar o data, ca la O data-n viata, legea "Cum a plecat un tren din gara,/ Atunci pe loc incep sa manc". Nu de alta, dar acasa nu trebuie sa se puna in miscare bucataria ta, sigur nu o ai rotativa, ca sa iti vina pofta de mancare.

4. Daca intinzi o masa mare, tu cu tine si Irene, Irene fiind fugita de-acasa, incearca, macar de forma, chiar marait, sa le oferi si celorlalti calatori din bucata ta de paine. Nu fi caine, incearca!

5. Daca manci bine, calm si sanatos, inainte de a pleca la drum, iti promit ca nu vei mai vrea sa manci in tren, avion, metrou ori autobuz. Pentru a-ti trece timpul mai placut si pentru sanatatea ta, iti recomand sa citesti. Sau sa taci si sa te gandesti. Stiu ca e greu si doare. Atunci dormi: nu costa, nu miroase, nu fosneste, nu pleascaie si nu face mizerie. Vezi numai sa te trezesti pana nu e prea tarziu.

6. In final, da, ai dreptate, la tine in masina nu manci in timp ce calatoresti, ca imputesti si murdaresti tot. Pai vezi?!!!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York.  E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊  Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...