Treceți la conținutul principal

Soare cu nori. Început de an în Italia

La mulţi ani!

Pentru început, veştile bune. Italia mi-a mers la inimă. Cred că Praga a fost detronată, în sfârşit, după 7 ani de căutare a unui superlativ pentru frumuseţe. Da, există la Roma, există la Florenţa!

Vă arăt acum câteva imagini, fără prea multe comentarii, avem la îndemână enciclopedii, ghiduri, albume şi,desigur, ce-am mai învăţat şi ne-a plăcut în viaţa asta.

Sfârşitul lui 2013 şi începutul consecutivului pe cale logică 2014 le-am trăit la Roma, dar am dat o fugă şi la Florenţa. De plouat s-a ţinut de cuvântul prognozei doar Florenţa.

Începem cu dovada că în Italia, iarna e ca vara.

Trandafir din Parcul (de pe colina) Gianicolo




Ce flori mai cresc în Piazza Santa Maria Novella din Florenţa



Lipsă ghiveci, când palmierul e molto vivace - Biserica Sf. Cosma şi Damian, Roma



Final de 2013, pe Via Sacra



Italienii şi turiştii de pe unde-or fi fost aleargă în Piazza del Popolo, în după-amiaza ultimei zile de decembrie.


Nea Traian sus pe columnă, pe la prânz şi pe la apus. Ave!





Belvedere din Parcul Gianicolo



Piazza Venezia



Fontana di Trevi. DA! Cel mai, cea mai! Cam aglomerat acolo, pentru gustul meu, dar ea e copleşitor de frumoasă!



Vatican, 1 ianuarie 2014






"Dreptate şi pace! Pacea începe acasă, pe urmă merge mai departe ... Cine face pacea, cine aduce pacea, prin acela lucrează Duhul Sfânt."








Şi a venit vremea Florenţei.

Aici, un detaliu din frontispiciul Bisericii Santa Maria Novella




Patru dintre cele mai frumoase monumente ale artei florentine: Il Battistero di San Giovanni, Il Campanile di Giotto, Il Duomo Santa Maria del Fiore, La Cupola del Duomo. Şi cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, al cincilea element, bradul împodobit.






Palazzo Vecchio




Ponte Vecchio




Piazza della Signoria, Palazzo Vecchio



Aceste statui care nu hibernează.



Veştile proaste sunt că.... Limba română este măcelarită public în Roma. Ce vedeţi mai jos a fost fotografiat în Largo di Torre Argentina. Dar dacă aici a fost omorât Cezar, ce mai contează un biet predicat în limba română? Mă întreb dacă aceia care aveau de făcut plăcuţele nu puteau găsi în toată Roma pe cineva care să ştie să scrie corect româneşte?


Altă veste proastă e că în graffiti de pe Via Nomentana am văzut numele şi "imaginea" unui "lider" legionar de la noi. Nu îi scriu nici numele, nu pun nici fotografia. Ajunge zilei jalea ei....

Tot la lacrimi trec şi vestea morţii poetului Traian T. Coşovei, primită aici.

Mai mult nu spun. Mai bine zice Papa: "Pace!"

Acestea fiind spuse, cele rele să se spele, cele bune să se adune.

La Roma să facem ca romanii:
CARPE DIEM


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York.  E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊  Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...