Treceți la conținutul principal

Diplomat. După 20 de ani

Am fost tineri, frumoşi, talentaţi, optimişti. Suntem la fel şi după 20 de ani.

Promoţia 1993 a Liceului Teoretic nr. 2 din Urziceni s-a reunit pe 29 iunie. Asta e ştirea.

Reportajul este fotoreportajul pe care ni-l împărtăşim doar noi, prin transfer.ro, Facebook şi alte jucării care acum 20 de ani erau doar desene fanteziste, pe ultima pagina a caietului de mate, făcute în pauză de colegii care au ales Politehnica.

"Diplomat" este restaurantul unde am dansat şi am povestit vreo opt ore. Am plecat pe ploaie, dar ce mai conta? Aveam toţi nişte zâmbete până peste urechi!

Am venit din toată ţara, de prin toată lumea. Alţii ne-au trimis gândurile lor bune din restul colţurilor de lume.

Avem colegi în Dubai, Boston şi alte zeci de oraşe din Italia,Franţa, Marea Britanie, Thailanda. Cine nu s-a suit în avion de tot e prin Mangalia, Buzău, Cluj-Napoca, Braşov.  Mulţi suntem în Bucureşti. Ăştia mai cuminţi am ales Capitala!

Dar cei mai buni sunt cei care au rămas acasă. Îi admir!

Nepreţuiţilor noştri profesori le mărturisesc din inimă că fără ei am fi fost mai puţin tineri şi mai puţin optimişti, pentru că n-am fi avut de la cine învăţa aceste stări eterne şi sănătoase. Golul în stomac de la întâlnirea cu doamnele profesoare de fizică şi matematică mi-a dovedit că ... unele lucruri sunt pentru totdeauna.

Unii dintre colegii alături de care am luat Bacul acum 20 de ani mi-au fost colegi încă din 1981, când am intrat boboci în clasa I: Cristina, Cătălina, Bogdan, Liviu aka Cicero.

Mă opresc aici cu nominalizările. Şi nu comit decât aceste mici indiscreţii de mai jos.
Prima este din vara lui 1982, la premiile de la terminarea clasei I. 

Iar fotografia de grup nu ne cuprinde pe toţi, mulţi au venit după ce ne-am grăbit să intrăm, că abia aşteptaaaaaam !!






Comentarii

  1. Coleg în clasă la școala primară cu Mădălina,cel care cu mai bine de două decenii în urmă numai prof nu dorea să ajungă, a venit într-un suflet cu ocazie de la Buzău pentru această minunată întâlnire.I-a întâlnit pe colegi și profesori,i-a îmbrățișat,a vorbit mult cu ei încât săracu' nu mai știa dacă este profesor sau elev! A stat până la sfârșit și a plecat cu Miclea,coleguțul său de Politehnică vorbind pe drum, de întâlnirea de 21 de ani,22 de ani și câte or mai fi ele !Semnează în format electronic și nu analogic(nu am unde pune pecetea)proful de electro ,CICERO.

    RăspundețiȘtergere
  2. Liviu Cicero - Ave! Bine ai făcut că ai venit, m-am bucurat să povestim şi să ne revedem pe repede înainte copilăria din curtea şcolii şi din faţa blocului, că am fost uşor şi vecini. Dar să nu le mai dezvăluim internauţilor vieţile noastre trecute. Sper să ne revedem curând, cu veşti bune.

    RăspundețiȘtergere
  3. Madalina...ce tanara esti!!!! Si eu m-am intalnit cu promotia mea din '93 si-s niste copii...mai mari nitel.
    Sa fiti sanatosi cu toti si sa va reintalniti asa cum ati stabilit! Te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos. Anul Nou care n-a fost - Bogdan Mureșanu

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos  Întâi m-a păcălit sau am crezut că m-a păcălit, pe urmă m-a cucerit, după ce am prins cheia și tonul. Mi-a amintit de Decalogul lui Krzysztof Kieślowski și m-am relaxat și am putut să urmăresc până la capăt filmul în trei părți, cu trei povești, Kinds of Kindness. Ce bine că nu s-au intersectat personajele, a devenit obositoare și previzibilă încârligarea asta obligatorie a intrigilor și eroilor din 3-4-5 povești din filmele construite din părți. Yorgos Lanthimos a fost mai cinstit, poate pentru că a fost sigur pe ce voia să ne spună și să facă, el a lăsat poveștile independente, unite doar de ce aveau ele de spus.  Cu instrumentele blasfemiei și cu umor negru, Lanthimos ne-a arătat esența din întrebările noastre despre Dragoste, Viață, Credință, Moarte. Le-a pus și în cadrul de desfășurare care îi place atât de mult, distopia, pentru că dacă n-ar pune într-o distopie, ar pune doar într-un eseu scris ce avea el de spus, asta de fapt mi-...

Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci. Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs! Glasgow, Day 1 Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei. Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow. Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât. Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire. Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo. Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților. Necropola de l...

Jurnal scoțian/ Scottish Diary (1): Let's not make it about me! Poor Things & Stand-up Comedy

În primul meci de la EURO 2024, scoțienii au luat bătaie de la nemți. Încă un motiv să-mi fie și mai simpatici. Ei, da, scoțienii. Știm istorie, știm și comedie, așa că de dragul scoțienilor, care mi-au amintit de vizita la ei acasă, încep să scot la lumină paginile de Scottish Diary. În premieră, poate și de la vârstă, mi-am notat în fiecare seară cuvinte, mai legate, mai dezlegate, despre cum a fost ziua. Astăzi le-am adunat cu un pic de sos sintactic și ceva poze. Cât or mai fi internetul, curentul și gratuit blogspotul, pentru urmașii urmașilor mei, îndemnuri la călătorit și trăit. Let’s go!  Săptămâna scoțiană mi-a adus șase capitole de jurnal, câte unul pentru fiecare zi de călătorie (am ignorat zilele de aeroport, de plecat-ajuns). Publicarea textelor din jurnalul scoțian începe cu ziua a treia – Glasgow, Day 3. Așa am vrut. Asta cu Poor Things, GoMA și stand-up comedy se cerea prima. Nu știu clar de ce, poate pentru că mi-e drag de cuvinte, cum se înșiră ele. Literele au pr...