Treceți la conținutul principal

Azi, open your eyes!

Am decis să revin. De dragul oamenilor care au păstrat link spre acest blog, chiar când el era închis. Puterea lor a fost mai mare decât a mea. Şi ei m-au învins.

Săraca vorbă "prieteni" nu îi încape. Ei au fost o cale care mi-a dat răspunsuri. Când vrea să nu piardă un călător rătăcit, Dumnezeu lucrează prin oameni. Le mulţumesc şi le sunt recunoscătoare acestor oameni.

Închis într-o zi mică şi neînsemnată, blogul meu se întoarce în Vinerea Mare a catolicilor.

Într-o carte apărută astăzi în Franţa - Jorge Mario Bergoglio, pape François. Seul l'amour nous sauvera - există următorul fragment:
 «L'autre fils répond: “Oui, Père, j'y vais”, mais il n'en fait rien. Il n'obéit pas à son père, mais sauve les apparences: ce sont les chrétiens “amidonnés”, ces chrétiens aux bonnes manières mais mauvaises habitudes.

-Je suis très catholique, Père, je fais partie de telle et telle association.
-Dis-moi, as-tu des employés de maison chez toi?
-Oui, Père.
-Et comment les paies-tu: officiellement ou au noir?
-Eh bien, Père, si on commence à se poser ces questions, évidemment…
C'était juste une question. Et si l'on va plus loin, on comprend qu'ils mènent une terrible double vie. Les chrétiens comme ce fils, les chrétiens pharisiens sont ceux qui font le plus de tort au peuple de Dieu.»
..................................................
Mulţumesc pentru titlu lui Grasu XXL feat Guess Who - Azi NU.

Comentarii

  1. Felicitări, mă bucur nespus pentru revenire !
    Ştii, desigur, că-mi face mare plăcere să te vizitez, oriunde m-aş afla...

    RăspundețiȘtergere
  2. Augustin - Mă bucur că te-am regăsit!

    Matilda - Oriunde ai fi, eşti binevenită la mine.

    Lucia Verona - Moi non plus :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci. Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs! Glasgow, Day 1 Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei. Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow. Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât. Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire. Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo. Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților. Necropola de l...

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos. Anul Nou care n-a fost - Bogdan Mureșanu

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos  Întâi m-a păcălit sau am crezut că m-a păcălit, pe urmă m-a cucerit, după ce am prins cheia și tonul. Mi-a amintit de Decalogul lui Krzysztof Kieślowski și m-am relaxat și am putut să urmăresc până la capăt filmul în trei părți, cu trei povești, Kinds of Kindness. Ce bine că nu s-au intersectat personajele, a devenit obositoare și previzibilă încârligarea asta obligatorie a intrigilor și eroilor din 3-4-5 povești din filmele construite din părți. Yorgos Lanthimos a fost mai cinstit, poate pentru că a fost sigur pe ce voia să ne spună și să facă, el a lăsat poveștile independente, unite doar de ce aveau ele de spus.  Cu instrumentele blasfemiei și cu umor negru, Lanthimos ne-a arătat esența din întrebările noastre despre Dragoste, Viață, Credință, Moarte. Le-a pus și în cadrul de desfășurare care îi place atât de mult, distopia, pentru că dacă n-ar pune într-o distopie, ar pune doar într-un eseu scris ce avea el de spus, asta de fapt mi-...

În nopțile de iarnă, nimeni nu e singur. Orice Om își are Luna lui

A iubi înseamnă a te compune din ceilalți. Fără ei, eu n-aș fi ca să povestesc. Te urăsc când nu te mai povestesc. Pomenim numai ce iubim. Iubesc, deci exist. În nopțile de iarnă, nimeni nu e singur. Orice Om își are Luna lui. Până să moară și tata, scriam ca să-mi repovestesc și recuperez iubirile. După ce am rămas orfană, am început să scriu ca să-mi recuperez amintirile cu părinții. Nu îi mai am aici, dar retrăiesc întâmplările cu ei, de pe vremea când nu știam ce înseamnă zilele alea, nici copilărie, nici iubire, nici dor. Atunci, fiecare zi era toată lumea, toată viața, ziua era începutul și sfârșitul, nu mai era nimic sau nimic important dincolo de ziua de azi, totul sau nimic era azi. Acum, când le scriu să le învii, le mai trăiesc o dată. Îmi dau seama că nu le-am uitat pentru că acolo m-am mai născut eu o dată, cu fiecare întâmplare și lecție. Mi-au rămas în minte, fără să știu că le mai am, asta înseamnă că ele sunt eu, mă compun pe mine, cea de azi, cu 40 de ani mai târziu...