miercuri, 28 mai 2014

Mirii Europei

Preacurata luna mai, cu toate ale ei, imi aminteste de imbobocitele sarbatori cu mirese. Si asa vad, prin folderele cu poze, miniinstantanee de prin Europa cu perechi-perechi, in ziua lor cea mare.


Miri lituanieni. Aprilie 2009. Vilnius. Or mai fi si acum, fericiti, impreuna.



Miri portughezi. Septembrie 2013, parcul cazinoului din Estoril. Unde vedem poza nuntii universale.



Si frumosii preferati. Mirii italieni. 1 ianuarie 2014, Roma, in Piazza del Campidoglio, pe Capitoliu.



Si cand te vor intreba pentru cine am intrat in UE, sa stii sa raspunzi: pentru tine am intrat, sa poti urca pana-n nord si alerga pana-n vest, liber si in pace!

sâmbătă, 24 mai 2014

Premiile Festivalului de Film de la Cannes 2014

 Competiţia oficială:
Palme d'Or - "Winter Sleep", de Nuri Bilge Ceylan
Marele Premiu al Juriului (Grand Prix) - "Le Meraviglie", de Alice Rohrwacher - una dintre surorile adolescente este interpretata de Alexandra Lungu. Remarcam prezenta ei in festival, in aceasta postare despre singurul film italian selectat anul acesta la Cannes.
Premiul Juriului - "Mommy", de Xavier Dolan, şi "Adieu au langage", de Jean-Luc Godard
Premiul pentru regie - Bennett Miller, pentru "Foxcatcher"
Premiul pentru scenariu - Andrey Zvyagintsev şi Oleg Negin, pentru "Leviathan"
Premiul pentru interpretare masculină - Timothy Spall, pentru rolul "Mr Turner", de Mike Leigh
Premiul pentru interpretare feminină - Julianne Moore, pentru rolul din "Maps to the stars", de David Cronenberg.
Caméra d'Or - "Party Girl", de Marie Amachoukeli, Claire Burger, Samuel Theis
Palme d'Or pentru scurtmetraj - "Leidi", de Simón Mesa Soto
Menţiune specială pentru scurtmetraj: "Aissa", de Clément Trehin-Lalanne şi "Ja Vi Elsker", de Hallvar Witzo
Un Certain Regard:
Marele Premiu - "White God", de Kornél Mundruczó
Premiul juriului - "Turist", de Ruben Oestlund
Premiul special Un Certain Regard - "The Salt of the Earth", de Wim Wenders şi Juliano Ribeiro Salgado
Un certain talent - grupul de actori din "Party Girl", de Marie Amachoukeli, Claire Burger şi Samuel Theis
Premiul pentru interpretare - David Gulpilil, pentru rolul din "Charlie's Country", de Rolf de Heer
Premiile criticii internaţionale - FIPRESCI:
"Winter Sleep", de Nuri Bilge Ceylan (competiţia oficială)
"Jauja", de Lisandro Alonso (Un Certain Regard)
"Love at First Fight", de Thomas Cailley (Quinzainne des Realisateurs)
Premiile juriului ecumenic:
Marele Premiu: Abderrahmane Sissako, pentru "Timbuktu".
Menţiuni: Wim Wenders, pentru "The Salt of the Earth", şi Jaime Rosales "Beautiful Youth".
Semaine de la Critique:
Marele premiu - "The Tribe", de Miroslav Slaboshpitsky
Révélation France 4 - "The Tribe", de Miroslav Slaboshpitsky
Aide Fondation Gan à la Diffusion - "The Tribe", de Miroslav Slaboshpitsky
Premiul Découverte - "A Ciambra", de Jonas Carpignano
Premiul SACD - "Hope", de Boris Lojkine
Premiul Canal+ - "Crocodile", de Gaelle Denis
Cinéfondation:
Premiul I - "Skunk", de Annie Silverstein
Premiul al II-lea - "Oh Lucy!", regizat de Atsuko Hirayanagi
Premiul al III-lea - "Lievito Madre", de Fulvio Risuleo, şi "The bigger picture", de Daisy Jacobs
Quinzaine des Réalisateurs:
Premiul Art Cinema - "Love At First Fight/ Les Combattants", de Thomas Cailley
Premiul SACD - "Love At First Fight/ Les Combattants", de Thomas Cailley
Menţiune specială- "Trece şi prin perete", de Radu Jude
Premiul Europa Cinemas Label - "Love At First Fight/ Les Combattants", de Thomas Cailley
Premier Prix Illy pentru scurtmetraj - "Heartless/ Sem Coração", de Nara Normande şi Tião
Carrosse d'Or - Alain Resnais
Queer Palm - "Pride", de Matthew Warchus
Palm Dog - Body şi Luc din "White God/ Feher Isten", de Kornél Mundruczó

Bonnie a implinit 4 luni! La multi ani!

Astazi e ziua lui! Pe 24 mai implineste 4 luni.

Ziua se serbeaza seara, dupa cum stim.

Bonnie a primit flori:



A primit si jucarii noi. Unele, de mancat. Un ceva verde de lemn, un bloc mineral cu gust de porumb si un bloc mineral cu patrunjel. Asta cu patrunjel, fiind paralelipipedic si cel mai greu dintre ele, am zis sa fie in rol (sau in loc) de tort. Iata masa festiva si distractiile:





Pentru ca e mare, din ce in ce mai mare, i-am aratat si de unde vine fanul cel de toate zilele:



Va pupa de la masa festiva din care s-a oprit sa pozeze!




joi, 22 mai 2014

Doamna, noi nu mancam pe tastatura!

Cu aceasta replica am explicat candva, in alte timpuri si spatii, de ce pe etajul alocat departamentului meu exista si o bucatarie. O doamna nou venita sa dea indicatii nu intelegea de ce, pe langa X birouri unde se lucra, mai exista un spatiu de cafea, socializat si mancat.

Sa ne reamintim cum ii sta bine omului sanatos sa manance. NU este, insa, o postare de facut apologia mugurilor si a frunzelor.

Primul loc ii revine mancatului la masa. Adica, sa stam la masa! Nu in picioare, in alergare si nici sa crontzanim ceva ...pe tastatura.


Foto: http://megan-deliciousdishings.blogspot.ro

Pe locul doi gasim mancatul bine de trei ori si cel mai bine la pranz sau la micul dejun. In orice caz, cea mai simpla masa va fi cea de la incheierea zilei.

Apa si hidratarea in general sunt si ele pe podium.

Restul regulilor va invit sa le cititi aici. Pretextul articolului unde va trimit este exemplul francez al educatiei culinare, caci ea trebuie sa fie numita asa, cred eu. Educatia culinara ca parte din civilizatie. Pentru ca de acolo sa decurga starea de sanatate, starea de spirit si cheful de a trai intr-o comunitate, in general!

duminică, 18 mai 2014

O noapte-artisticoasa, ca-i o data pe an

Pe unde am haladuit de noaptea muzeelor, editia 2014:

Muzeul de Istorie - Expozitia "Haina il face pe om" si o tura prin sala Tezaurului

Teatrul Coquette - Spectacolul "Mondeni-tati", in regia lui Ingrid Bonta, cu Laura Voicu, Ruxandra Balasu, Pavel Barsan. O ora si jumatate de ras cu lacrimi!

Bellu. Cimitirul Bellu - Nu fusesem niciodata noaptea intr-un asemenea ...spatiu. Era lume, lume ca la teatru! Curat loc de promenada, mai ales ca nu ploua, asa cum ne-am tot temut. Rodica Popescu Bitanescu, impreuna cu vreo 4 actori foarte tineri ale caror nume nu le cunosc, imi pare rau, dadeau o reprezentatie cu "Viata de cimitir", scris si regizat de actrita. Despre text, nu comentez nimic. Bellu noaptea este insa o experienta speciala.

Sa ne vedem sanatosi la anul, in aceeasi noapte!








 Rochie a Reginei Maria



 Rochie a Luciei Sturdza-Bulandra



Coroana din dreapta, purtata de Regele Carol I, din otelul unui tun de la Plevna.
Coroana din stanga, de aur, este a Reginei Elisabeta.

 Coroana purtata de Regina Maria la Incoronarea de la Alba Iulia
Coroana a fost realizată la Paris de către casa de bijuterii Falize.
Pietrele alese de această sunt opalul, piatra luniii, turcoaz, granate (cristale), ametist, granat, calcedonit (chrysopraz). Baza coroanei este ovală. Deasupra coroanei este o cruce gamată, un simbol prezent inca din Antichitate, seminificând soare, fertilitate, viață. Un accesoriu neobişnuit pentru coroană sunt două pandantive. Pandantivele au, pe de o parte, stema Regatului României, iar pe cealaltă parte este simbolul ducatului de Saxa Coburg și Gotha, arătând legătura Reginei cu Marea Britanie. (365.ro)










Pe Calea Calarasilor nr. 94 s-a deschis un teatru. Urmariti-i programul si mergeti sa-i vedeti pe actorii de la Coquette. Sunt spectacole de comedie, pentru nervii obositi ai bucurestenilor, dar si spectacole pentru copii, in limba germana, pentru cei mai isteti dintre noi. Sambata seara, am vazut "Mondeni-tati", in regia lui Ingrid Bonta, cu Laura Voicu, Ruxandra Balasu si Pavel Barsan.






Iar la final - cimitirul Bellu.


vineri, 16 mai 2014

Noaptea muzeelor e si a voastra. Petreceti-o!

Va dau o idee: iesiti din casa sambata, 17 mai. In orice oras ati fi. E Noaptea muzeelor. Mergeti sa le vedeti.

NU doar pentru ca e gratis.

NU doar pentru ca va anunta site-urile de cateva saptamani.

NU doar pentru ca nu aveti ce vedea la televizor sambata seara.

Mergeti la noaptea muzeelor pentru ca este inca un fel de a iubi viata de orasean, un fel de a fi impreuna al oamenilor frumosi, un fel de Revelion in mai, un fel de noapte alba a curiosilor si a iubitorilor de arta.

Aveti de unde alege. Expozitiile se inchid care la 22, care la 3.

Sigur ca scepticii, morocanosii, lenesii va vor spune "De ce sa ma inghesui in noaptea asta? Nu pot sa ma duc saptamana viitoare in liniste?" Ba da, prietene, nu iti interzice nimeni sa te duci si alta data, nu se anuleaza una pe alta mai multe vizite la un muzeu.

Eu mai am un motiv sa merg la Noaptea Muzeelor. Cand merg peste an la cate o expozitie sau intr-o plimbare la un muzeu, se intampla daca sunt suparata si vreau sa imi alung pentru o ora gandurile gri-negre. In timp ce la Noaptea Muzeelor am mers mereu cu bucurie. N-om fi noi Parisul (unde s-a nascut acum 10 ani ideea de Noapte a Muzeelor), dar un pic de pantof de lac ne-a crescut si noua peste opinci, iar de cand tot umblam pe Podul Mogosoaiei s-a facut ditamai Calea Victoriei.

Sa fim incaltati, sa ne placa la oras si SA INTELEGEM DE CE, despre asta este Noaptea Muzeelor!

miercuri, 14 mai 2014

"Sa informezi si sa-ti intelegi epoca": din scrisoarea de demisie a unei ziariste (din Franta, stati linistiti!)

Mesajul lui Natalie Nougayrède pentru „echipele ziarului Le Monde”, in ziua cand jurnalista a renuntat la conducerea publicatiei. Avea un mandat asigurat de 6 ani. A renuntat dupa 1 an si 2 luni.



Bună ziua,

I-am informat astăzi pe acţionarii ziarului Le Monde că am luat decizia de a părăsi conducerea ziarului, nemaiputând să mă ocup de acest lucru, pe deplin impacata cu mine insami. Intenţia unor membri ai (conducerii) ziarului de a reduce drastic prerogativele directorului ziarului este, pentru mine, incompatibilă cu îndeplinirea misiunii mele şi ar conduce pe termen lung la slăbirea funcţiei mele. Nu pot să fiu de acord cu dispariţia postului de director de ziar, sub pretextul actualelor circumstanţe.

Pe de altă parte, atacurile directe şi personale la acţiunile mele mă împiedică să aplic planul de schimbare pe care l-am supus acţionarilor şi care are nevoie de acordul redacţiilor, în interesul superior al ziarului. Nu sunt întrunite condiţiile de încredere şi de raţiune.

Singura mea ambiţie a fost aceea de a apăra ziarul şi de a-l face chiar mai puternic, în faţa numeroaselor provocări. Le Monde a continuat să demonstreze că este cel mai bun ziar francez. Oferă în fiecare zi conţinut de calitate care face dovada bogăţiei, talentului, diversităţii şi reactivităţii resurselor sale.

În spiritul responsabilităţii şi în numele respectului pentru misiunea faţă de cititori, Le Monde trebuie să ducă la bun sfârşit tranzitia spre digital, esenţială pentru viitorul său.

În momentul în care îmi părăsesc funcţia, le mulţumesc tuturor echipelor ziarului Le Monde şi tuturor celor care, în fiecare redacţie, ilustrează admirabil meseria prin care informăm şi ne înţelegem epoca, cu seriozitate şi ataşament la valorile reprezentate de independenţă şi integritate.

Natalie Nougayrède

Jurnalista în vârstă de 48 de ani, pe care îi va împlini pe 29 mai, este specialistă în spaţiul rus. A fost directoare a ziarului din martie 2013 pana în mai 2014.

Şi-a început cariera în 1991, fiind corespondentă în Cehoslovacia pentru BBC şi Liberation (Cehia se separă de Slovacia în 1993), apoi corespondentă în Caucaz pentru Liberation şi RFI3. În 1995, devine redactor responsabil pentru paginile "Portrete" din Liberation.

În 1996 începe să colaboreze cu Le Monde, scriind despre Ucraina şi Rusia, apoi devine corespondent la Moscova, ulterior – corespondent diplomatic.

În 2004, ea câştigă Premiul Presei Diplomatice, iar în 2005 este laureată a Premiului Albert Londres, pentru reportajele din Cecenia şi despre luarea de ostatici de la Beslan.

Premiul Albert Londres este cel mai mare premiu acordat în jurnalismul francez, echivalentul premiului Pulitzer. Se acordă din 1933 unui singur jurnalist din presa scrisă, iar din 1985 sunt recompensaţi doi jurnalişti francezi, al doilea fiind din audio-vizual.

Ea a fost aleasă directoare a ziarului la 1 martie 2013, cu aproape 80% dintre voturile din Societatea redactorilor, după ce a fost propusă de trei acţionari ai ziarului.

Numirea lui Natalie Nougayrède în funcţia de directoare a fost în tandem cu preşedinţia exercitată de Louis Dreyfus, preşedintele directoratului, pentru un mandat de 6 ani, si a fost validată de consiliul de supraveghere a grupului, în unanimitate, pe 6 martie 2013. Într-un comunicat, se precizează că amândoi „trebuie să pună revoluţia digitală pe primul loc al mandatelor lor”.

LE MONDE

Le Monde este unul dintre cele mai importante şi respectate ziare din lume. Apare din 1944, imediat dupa ce germanii părăsesc Parisul în timpul WWII, folosind infrastructura fostului cotidian Le Temps. Până la sfârşitul primului an de apariţie, Le Monde ajunge la un tiraj de 150.000 de exemplare.


Prima pagina din 9 mai 1945


În prezent, cotidianul are un tiraj de 300.000 de exemplare.

Jurnalista Sylvie Kauffmann a fost prima femeie editor executiv al ziarului, în perioada 2010-2011. După ce ziarul a fost cumpărat în 2010 de un grup de investitori francezi, editorul „veteran” Erik Izraelewicz devine şi editor executiv, şi director. După moartea lui Izraelewicz, în noiembrie 2012, este aleasă Natalie Nougayrède să conducă publicaţia, devenind prima femeie director al ziarului Le Monde.

Cu o săptămână în urmă, şapte redactori-şefi au demisionat şi au denunţat „disfuncţii majore şi lipsa încrederii şi a comunicării în relaţia cu conducerea redacţiei". Apoi, pe 9 mai, cei doi adjuncţi ai directoarei Le Monde şi-au dat si ei demisiile din functiile de conducere.

Ca majoritatea ziarelor franceze, şi Le Monde primeşte subvenţii de la stat. În 2010, de exemplu, a primit ajutor direct de 17 milioane de euro, pe locul doi într-un clasament la cuantumurilor subvenţiilor pentru publicaţiile franceze, iar în 2012 – a primit 18,6 milioane de euro.

Surse: Le Monde, Wikipedia

luni, 12 mai 2014

Făi lume, nu mai bea atâta! Că mori!

O dată la 10 secunde, un om moare din cauza alcoolului.

Alcoolul ucide în fiecare an 3,3 milioane de oameni, mai mult decât SIDA, tuberculoza şi violenţa la un loc.

Consumul de alcool agraveaza peste 200 de boli.

3,3 milioane de oameni au murit în 2012. Si 2,5 milioane cu 7 ani înainte. Da, toti din cauza bauturii.


      
Situaţia se va înrăutăţi pe măsură ce în ţările suprapopulate va creşte nivelul de trai. E adevărat că SUA, Canada şi statele europene rămân cele mai mari consumatoare de alcool, dar consumul a crescut în ultimii ani în India şi în China.

În 2012, consumul mondial a echivalat cu 6,2 litri de alcool pur pentru o persoană de peste 15 ani.

Un sfert din consumul de alcool scapă controlului autorităţilor, dar evaziunea este mai mare de 25% în ţările unde consumul de alcool este interzis sau este prost văzut de societate.

Jumătate din alcoolul consumat este sub formă de băuturi spirtoase, berea reprezintă 35% şi vinul 8%.
    
      
48% din populaţia mondială nu a băut niciodată alcool, abstinenţa fiind mai des întâlnită la femei.

Sursa: OMS via AFP

Cannes - glamour and marketing

Pe 14 mai, Festivalul de la Cannes incepe cu "Grace de Monaco" sau, daca preferati in limba materna a actritei-printesa, “Grace of Monaco” .

Premiera filmului a fost amânată de mai multe ori, familia princiară de Monaco este nemulţumită de film, conflictul dintre realizatorul Olivier Dahan şi distribuitorul american Harvey Weinstein (un geniu al marketingului), vedeta care întruchipează o altă vedetă - Nicole Kidman în rolul prinţesei Grace: pelicula are, deci, tot ce îi trebuie ca să poată deschide cu surlele şi trâmbiţele necesare festivalul de film de la Cannes.

În 2007, Olivier Dahan triumfa cu “La Môme", filmul care a cucerit SUA cu titlul "La Vie en rose" şi în anul următor, pentru interpretarea lui Edith Piaf, Marion Cotillard primeşte Oscarul.

Actriţa Grace Kelly s-a întâlnit cu Prinţul Rainier de Monaco la festivalul de la Cannes unde venise pentru filmul “O crimă aproape perfectă”, de Alfred Hitchcock. În culmea gloriei, la 27 de ani, Grace se căsătoreşte cu Rainier în anul 1956.




Filmul nu spune povestea dulce cu prinţese, de la începutul relaţiei celor doi. Acţiunea se petrece în 1962, după ce s-au născut Caroline şi Albert. Grace nu se adaptează rolului de prinţesă şi ar vrea să se întoarcă la Hollywood. În acelaşi timp, durerile de cap ale prinţului sunt duble - principatul său se află în conflict cu Franţa.

Filmul trebuia să aiba premiera în ianuarie, dar evenimentul a fost amânat pentru martie. În cele din urmă, premiera va fi pe 14 mai, iar în acelaşi timp cu francezii îl vor putea vedea spectatorii din mai multe ţări, inclusiv din China.

Distribuitorul Harvey Weinstein mai are în palmares Oscarurile filmului lui Michel Hazanavicius "The artist".

Copiii lui Grace, prinţesa moartă în accident de maşină în 1982, nu sunt de acord cu versiunea vieţii părinţilor lor, prezentată în film.              

Albert II, Caroline şi Stéphanie, care NU au văzut filmul, au dat publicităţii un comunicat în care critică trailerul fantezist care anunţă un film despre “o pagină din istoria principatului, bazându-se pe referinţe istorice eronate şi literare îndoielnice”.

Stéphanie a spus că filmul nu trebuia să existe. Nu face elogiul principatului Monaco şi nu elogiază nici personalitatea prinţului Rainier, tatăl ei.

Pe de altă parte, regizorul Dahan şi producătorul Pierre-Ange Le Pogam spun că au trimis la Palat versiunile scenariului, inclusiv pe cea finală, şi că au avut autorizaţia de a filma în principat.

Nicole Kidman a spus, citată de Daily Mail, că înţelege reacţia celor trei copii. “E normal ca fiii să îşi apere părinţii”. Actriţa a mai spus că are un mare respect pentru Grace.


         
Casetele video se demodează, video on demand nu ia avânt atât de repede pe cât se spera, televiziunea cumpără ieftin filmele, accesul în sala de cinema pentru filmul independent este dificil - câteva dintre motivele de stres pentru specialiştii lumii filmului care se vor întâlni la Cannes - căci să nu uităm că la festival nu merg doar actriţe şi regizori! În noul pavilion “Next” se vor aborda subiecte precum crowdfunding,  finanţări alternative, cinema on demand, proiecte transmedia.


Alain Goldman a lansat în Franţa o mare societate de gestiune, OTC Asset management, un fond care să le permită persoanelor particulare să investească în cinema, cu nişte avantaje fiscale, fond despre care Goldman spune că ar fi o premieră.

Cinema on demand există în mai multe ţări: ilikecinema.com în Franţa, mypicturehouse, în Marea Britanie etc.) - spectatorii pot vota în favoarea filmului pe care vor să-l vadă într-o sală de cinema adevărată, din oferta unui catalog.

Asta e partea grea, neplacuta si financiara a cinematografului. Adica aia care noua nu ne place. Vrem doar glamour si e normal sa fie asa. 

Splendoarea de pe Croisette e sarbatoarea visatorilor din salile de cinema. Les amis savent pourqoi!



Cannes 2014, 60 de filme în selecţia oficială




18 sunt în competiţie pentru Palme d'or:
           - "Sils Maria", al francezului Olivier Assayas
           - "Saint Laurent", al francezului  Bertrand Bonello
           - "Kis Uykusu" ("Sommeil d'hiver"), al turcului Nuri Bilge Ceylan
           - "Maps to the stars", al canadianului  David Cronenberg
           - "Deux jours, une nuit", al belgienilor Jean-Pierre et Luc Dardenne
           - "Mommy", al canadianului Xavier Dolan
           - "Captives", al canadianului Atom Egoyan
           - "Adieu au langage", al franco-elveţianului Jean-Luc Godard
           - "The search", al francezului Michel Hazanavicius
           - "The homesman", al americanului Tommy Lee Jones
           - "Futatsume no mado" ("Deux fenętres"), al japonezei Naomi Kawase
           - "Mr Turner", al britanicului Mike Leigh
           - "Jimmy's hall", al britanicului Ken Loach
           - "Foxcatcher", al americanului Bennett Miller
           - "Le Meraviglie" ("La Merveille"), al italiencei Alice Rohrwacher
           - "Relatos salvajes" ("Wild tales"), al argentinianului Damian Szifron
           - "Timbuktu", de Abderrahmane Sissako, din Mauritius
           - "Leviathan", al rusului Andrey Zvyagintsev
           
           Filmul de deschidere, în afara competiţiei, "Grace de Monaco", al francezului Olivier Dahan.
           

20 de filme în secţiunea Un Certain Regard:
           Film de deschidere a secţiunii: "Party Girl", de Marie Amachoukeli, Claire Burger, Samuel Theis
           - "Jauja", de Lisandro Alonso
           - "La chambre Bleue", de Mathieu Amalric
           - "Incompresa" ("L'Incomprise"), de Asia Argento
           - "Titli", de Kanu Behl
           - "The disappearance of Eleanor Rigby", de Ned Benson
           - "Bird people", de Pascale Ferran
           - "Lost river", de Ryan Gosling
           - "Amour fou", de Jessica Hausner
           - "Charlie's Country", ("Le pays de Charlie") de Rolf de Heer
           - "Snow in paradise", de Andrew Hulme
           - "Dohee-Ya" ("A girl at my door"), de July Jung
           - "Xenia", de Panos Koutras
           - "Run", de Philippe Lacôte
           - Feher Isten" ("White god"), de Kornel Mundruczo
           - "Turist" ("Force majeure"), de Ruben Ostlund
           - "Hermosa juventud" ("La belle jeunesse"), de Jaime Rosales
           - "Fantasia", de Wang Chao
           - "The salt of the earth" ("Le sel de la terre"), de Wim Wenders et Juliano Ribeiro Salgado
           - "Loin de mon pčre", de Keren Yedaya
           
           Filme în afara competiţiei:
           - "Dragons 2", de Dean Deblois
           - "Gui Lai" ("Coming home"), de Zhang Yimou
           - "L'homme qu'on aimait trop", de André Téchiné
           
           Sesiunile de la miezul nopţii:
           - "Pyo Jeok" ("The target"), de Chang
           - "The salvation", de Kristian Levring
           - "The Rover", de David Michod
           
           Sesiuni speciale:
           - "Of Men and War" ("Des Hommes et de la guerre"), de Laurent Bécue-Renard
           - "El Ardor", de Pablo Fendrik
           - "Red army", de Polsky Gabe
           - "Geronimo", de Tony Gatlif
           - "Maidan", de Sergei Loznitsa
           - "Eau argentée", de Mohammed Ossama
           - "Caricaturistes - Fantassins de la démocratie", de Stéphanie Valloatto
           - "The Owners", de Adilkhan Yerzhanov
           
           Aniversarea a 70 de ani ai ziarului “Le Monde”, cu proiecţia filmului "Les gens du Monde", de Yves Jeuland. Recent, redactorii-şefi de la “Le Monde” şi-au dat demisiile. Bine, nu toţi, 7 din 12 redcatori-şefi sau redactori-şefi adjuncţi.


         Omagiu adus filmului de animaţie, prin proiecţia peliculei "The prophet", de Roger Allers, Gaëtan Brizzi, Paul Brizzi, Joan C.Gratz, Mohammed Saeed Harib, Tomm Moore, Nina Paley, Bill Plymton, Joann Sfar şi Michael Socha.




Sursa si mai multe foto: DM

Sursa texte: AFP

miercuri, 7 mai 2014

N-am intalnit romani fericiti. Poate doar in brosuri si pliante, unde erau olandezi photoshopati

Nu există broşură de asigurări de pensii, pliant de reclamă la croaziere sau la proteze, pliant de cumpărări de orice articol de grădinărit pentru seniori, în care pozele să fie din România! Pur şi simplu, nu există!

Feţele acelea roz, zâmbitoare, de seniori fericiţi, strâns îmbrăţişati pe bicicletă alături de nepoţi în parc sunt fotografiate, invariabil ca întotdeauna, în Olanda, Germania, Franţa sau pe acolo.

Remarca este absolut elementară dacă desfacem teancurile de hârtii din cutia de (pe vremuri) scrisori sau dacă avem o secundă ochi pentru bannerele publicitare de pe site-urile pe care le citim zilnic.

În schimb, dacă vrei să „ilustrezi” sărăcia, pensia mică, banii puţini în general şi o viaţă amară pe o bancă din faţa porţii (blocului), ai, fără probleme, din plin, imagini cu pensionarii României.

Motivele sunt multe:

E mai comod să furi de pe google, de pe un site profi, decât să te deranjezi să filmezi şi să fotografiezi în condiţii reale şi legale la tine în ţară. Da, legale, adică oamenilor ălora cărora le foloseşti faţa trebuie să le ceri voie şi, după caz, să le dai şi bani.

E la fel de adevarat ca nici prea multi pensionari fericiti, roz, zambitori si gata de stat la pozat nu exista pe la noi. Asta insa nu este vina lor, a seniorilor nostri, Este o vina indelungat-adunata, de ceas social blocat-intarziat, este o vina a saraciei, a egoismului si a tuturor relelor care sapa santuri intre noi.

Santurile mai sunt sapate si in mintile noastre. Schizofrenia designerului care munceste la negru sa faca tema "pensionari romani fericiti", furand poze de pe google, trimitand cu send grabit jpg urile, incasand banii online si fugind uituc, la tristii si insaracitii de acasa carora le da jumatate din banii munciti dintr-un ciubuc la negru, ei bine, ea, aceasta schizofrenie a designerului este, biata de ea, un efect, un simplu si perpetuu efect. Din nou nu e vina lui.

Ca doar nu e neamt sa zica: "Ce fac eu, bai, Nikolas, taicule, aici? Ia sa nu accept plata la negru, ia sa nu fur poze, ia sa nu platesc chirie la negru, ia sa fiu dracului serios de acum vreo 50 de ani, sa dau bine in poza aia de peste 50 de ani, cand poate voi ilustra pe bune o reclama pe bune la pensionari fericiti".

Asa ca aceasta "stire" este doar o banala dara pe o ulita cu santuri cat Indochina.

marți, 6 mai 2014

JK: „Fericirea se află în Toscana”

Cu 30 de euro pe zi şi cu tot atâţia kilometri parcurşi într-o zi, Jérôme Kerviel merge pe jos din Italia în Franţa. Din februarie face acest drum al ...penitenţei? PR-ului? Îşi are el raţiunile lui. 

Pe 17 mai anunţă – sau estimează – că va ajunge la graniţa cu Franţa.

Între timp, pe pagina lui de Facebook îşi ţine la curent admiratorii şi pe toţi curioşii cu popasurile lui de la Vatican spre Paris. 

Kerviel s-a hotărât să revină pe jos în Franţa după ce, în februarie, a fost primit de Papa Francisc la Vatican.

O fotografie din martie are această legendă:
„Fericirea se află în Toscana”.


Tout à fait d'accord!

Asta credeam si eu in ianuarie:




luni, 5 mai 2014

Cannes: Maria Alexandra Lungu, in singurul film italian selectat in competitia oficiala

Maria Alexandra Lungu este numele care apare in distributia filmului "Le meraviglie", al regizoarei Alice Rohrwacher.

"Minunile" italiene sunt al doilea film selectat la Cannes pentru tanara regizoare - are 33 de ani -, dupa cel de acum trei ani, Corpo Celeste.

In film este vorba despre patru surori, cea mai mare este interpretata de chiar sora regizoarei, Alba.

Internetul nu a fost foarte generos cu detalii sau fotografii cu Maria Alexandra Lungu, dar cu siguranta este una dintre celelalte trei surori.

Filmul a fost turnat in Toscana, actiunea se petrece intr-o vara, iar fetele crescute langa o stupina sunt tulburate de aparitia in viata lor a unui tanar neamt, pe nume Martin. Familia fetelor, crescute de tatal lor, mai are de trecut si de tentatia participarii la o emisiune tv, care ajunge in sat cu o caravana, dar si de testele noilor reguli europene pentru cresterea albinelor.

Un pic din toate, cum e sa fii european in ziua de azi, nu?

Om vedea daca filmul va lua vreun premiu.

Cannes-ul de anul asta incepe, va reamintesc, pe 14 mai.

Interesanta ar fi povestea adolescentei cu nume romanesc, Maria Alexandra Lungu, cea care joaca intr-un film italian proiectat la Cannes in anul 2014...

Distributia filmului: Maria Alexandra Lungu, Sam Louwyck, Alba Rohrwacher, Sabine Timoteo, Agnese Graziani, Monica Bellucci.

vineri, 2 mai 2014

Resedinta mea de vara e afara. Adica a lui Bonnie

L-am mutat pe tandrete de iubire de gogoloashca in balcon. Din motive de aer pentru el, spatiu pentru mine in casa si, motiv pratic de zilele astea, o oarecare curatenie, cu reamenajat, rearanjat si... in general, de sarbatorit 1 mai prin munca. Multumesc, la fel!




Asadar, Bonnie va sta toata vara in balcon.

Cred ca se intreaba daca suportul de rufe e vreo cusca mai mare, pentru vreo lighioana vecina cu el. Pai, cam e, doar ca nu e cusca...

Franjurii si hainele sunt numai bune de ros. In general, roade tot ce prinde, dar cand se infige in fire prefer sa il eliberez de aceasta grija si sa scap pe toata lumea cu bine, decat sa ii fac poze. Cu pozele e un chin, pentru amandoi. Mai ales pentru mine, ca el e iute ca otelul - sau otetul - si cu greu il prind in poze clare.





Dar il prind la mangaiat sub urechi, spre falcute, si atunci sta. Daca ma opresc mai mult de 10 secunde, deschide ochii. "Pai, ce facem aici? Mangaiem sau ne batem joc?"



Un loc preferat de noi amandoi este cand imi sta in poala. Ar ramane acolo ore in sir, prins in brate, cu boticul pe mana si mangaiat. El ar sta ore in sir, inca nu am incercat la plural.




Va pupa Bonnie! Care de aproape o saptamana a invatat sa bea apa de la tuturoiul atarnat de cusca, deci gata cu tava cu apa, aia e pentru gaini, draga, sau pentru iepuri bebelusi. Bonnie a plecat pe 4 luni! Pai?!