Rue de Rivoli

- Ma-crooon, espèce de cooon! 

Pe Rue du Maréchal Joffre, în stația de lângă parc, trei pensionari se întorc de la miting. Par că merg spre casă, la masa de prânz. Două franțuzoaice și un francez, cu steaguri și veste de manifestanți sindicaliști cu experiență. Avant les gilets jaunes. E cald, e liniște și e lume puțină în stație.

Strigătul lor îmi amintește de silabisirea altei scandări francofone, din studenția belgiană: 

- Chris-tooophe, petit zi-ziii! 

Știam că sudul era un fief al stângii și al lui Mélenchon. Știrile de seară îi anunțaseră participarea undeva prin zonă, la una dintre adunări.

- Ma-crooon, espèce de cooon! 

Bărbatul scandează tot mai slab, ca și cum ar vrea să ducă doar o vreme, până acasă, beția mitingului, ceva între șoptit și fluierat. Grăbite, femeile care îl însoțesc râd.

De pe trotuarul de vis-à-vis, văd scena clar, citeț, cum treceau ei de la dreapta la stânga. Trioul dispare leneș după parc.

Traversasem să fotografiez vitrina unei librării. Omagiu Egiptului, cu titluri de beletristică, istorie, albume de artă și de memorii, în franceză.

Trec strada spre stație, liniștita Rue du Maréchal Joffre. Casa Capșa i-a făcut o prăjitură când a venit în România, acum o sută de ani. Mmm. N-ar fi rea o delicatesă dulce acum. Dar imediat îmi dau seama că totul e închis azi la mine în cartier. Va trebui să aleg altceva pentru sărbătorit.

Urcăm în autobuzul plin. O mamă de culoarea ciocolatei pune întâi stângul. Ce eu nu mai fac de mult. După ea, alandala, și doi copii. Unul tocmai fusese certat și se smiorcăia Dumnezeu știe de ce. Urc după ei, întâi cu dreptul, cum e bine.

Cobor după două stații. Nu, nu la dreapta, acasă nu e nimic tentant. 

O iau pe Rue de Rivoli la stânga plină de promisiuni: Mediterana, Promenade des Anglais, cafenele și vin roșu sec. E 1 Mai la Nisa.