Telecomandă. Semn de carte. Cafea

Addio Pizzo este numele unei miscari civice. A aparut in urma cu 10 ani in Palermo, cand vreo cinci tineri sicilieni au vrut sa-si deschida o afacere si si-au dat seama ca "vor trebui" sa plateasca lunar Mafiei celebra taxa, pizzo. S-au gandit mai bine si s-au hotarat ca nu! Peste noapte, literalmente, orasul a fost impanzit de mii de bannere  "Un intero popolo che paga il pizzo è un popolo senza dignità". Poporul care le plateste taxa mafiotilor este un popor fara demnitate. Mafia siciliana estorca afacerile din insula de la sfarsitul secolului al XIX-lea. La inceputul celui de-al XXI-lea, mercurialul ajunsese la 500 de euro pe luna pentru micii comercianti, patronii de restaurante si hoteluri si la 2.000 de euro pentru sefii companiilor de constructii. Un om de afaceri din Palermo pe nume Libero Grassi anuntase public, printr-o scrisoare deschisa aparuta intr-un ziar local, ca refuza sa mai plateasca pizzo. Avea o fabrica de lenjerie si pijamale, ...

Asa arata acum fostul sediu, ca al unui post ... post festum.   August 2014 Pe vremuri, care apuneau cam pe aici , Cabina Pro Tv era antemergatorul lui citizen journalism in Romania. Candva era motiv de crescut pretul imobiliarelor si era punct de reper, acum e o ruina care urateste cartierul. Oricand 2001-2013, sub un curcubeu oarecare Ce invatam noi de aici, din plimbarile in sus si in jos pe bulevardele patriei? 1. Nimeni nu e de neinlocuit, nici macar o adresa, cu atat mai putin un buton de telecomanda. 2. La toti ne vine randul. 3. Te uiti, nu te uiti, vremea castigului trece!

UPDATE 3 august: In saptamana pe care am incheiat-o, am aflat despre proiectul de lege referitor la amnistia fiscala pentru pensionarii care au de restituit sume, din vina diverselor autoritati. Deci, se poate. Poate ca miile de reactii ca aceasta pe care am avut-o si eu au contribuit. Inca un motiv sa nu dormim in papuci cand se intampla rele in jur. Ne-am nascut in spitale, nu in padure. Platim mancarea, nu o furam. Ne iubim si facem copii, nu ne sugrumam. Si atunci, cum am ajuns aici? Ce a murit in noi si ce am uitat, de am ajuns aici? AICI!  Cazul Valentin Campeanu, la CEDO Cazurile sinuciderilor de frica anchetelor Un tanar bolnav moare pentru ca niciun asistent medical sau social nu i-a dat nicio sansa. Dupa 10 ani de la moartea omului si dupa lupte juridice ale unui ONG, statul roman e condamnat. Pensionari care au dat plicuri cu bani si borcane cu miere, exasperati de saracie, somaj si disperati sa isi gaseasca odata linistea primind pensia, sunt anchetati...

Implineste 6 luni pe 24 iulie, este sanatos, jucaus, tandru si frumos. Este Bonnie sau Bonitza, Bonitza Mitza, Bonicioashka, Ocio Ocio si muuulte altele pe care le inventez pe loc si care raman numai intre noi doi. Dar Bonnie nu e o jucarie frumoasa si nu l-am vazut asa nici cand incapea intr-un minibol de mancare. Este un suflet. Are autonomie, personalitate, dorinte si cred ca si vise. Ii vorbesc asa cum ii vorbesc unui copil, ma port cu el ca si cand as vrea sa ne intelegem sa ne fie bine impreuna. Este primul meu gand si prima mea grija, de cand suntem impreuna, adica de patru luni minunate. Da, asa e, acum voi rosti propozitia aceea! Fiti atenti, acum: "Ce m-as fi facut fara el!" Grija pentru Bonnie inseamna atentie la tot ce e al lui: mancare, apa, stare de bine, blanita, corp, somn, jucarii. Un animal sanatos e un animal fericit, adica e si el ca omu'. Asa ca odata cu el au aparut in viata mea informatiile despre cabinetele veterinare. Si nu de pest...

Despre Generation Twee. In romaneste, Generatia "Te pupik dulcik" Exista. Au documentat-o astia. Au scris carti. Asa e, ne-au facut cu capul, deci trebuia sa ii luam la intepat in insectar. S-au adunat sociologi, antropologi, psihologi si au ajuns la oarecari concluzii. Eu le-am adunat, tradus si adaptat. Bon appetit! Cum le zice lor? Twee - numele le vine de la felul in care copiii mici de americani pronunta "sweet". Prin urmare, adaptarea nu putea fi decat in sfarsit explicata fixatie pentru "te pup dulce", "te pupic", "te pupik dulcic", "dulcik", "esti un dulce, "o dulce, o dulcica, un dulcic", pentru ID-urile si adresele dulcika99, dulcyka2001, sweet98, dulcic_dulcika.... Etc... ca nu mai pot (acum imi vine sa ii suspectez si pe cei de la Dolce ca ii vizeaza p-astia din generatia Twee). I-a consacrat in biblioteci Marc Spitz, un ziarist caruia chiar in vara asta i-a aparut cartea "Twee: The G...

Sa lamurim de la inceput ca nu il critic pe Oprescu. Imi imaginez ca nu el a gasit sloganul, nu el l-a scris si poate ca omului  nici macar nu-i place. Sunt altii care au avut de facut chestia asta. OK. Si acum la treaba. Asa cum arata, asa cum il vad peste tot in Bucuresti, pe panouri de pe toate strazile si cum e si in poza de mai sus, textul asta e gresit.  Nu are...logica, nu are...semne de punctuatie, nu are...sens. Intai, nu are virgula si nici semn de exclamare, nu are nici semn de intrebare si eu nu stiu cine cu cine vorbeste. Apoi, litera mica la "poti" e ca mustarul de pe clanta, nu pricep de ce nu incepe cu litera mare. Si apoi, ce vrea sa spuna? "Poti sa iubesti Bucurestiul." Sau "Poti sa iubesti, Bucuresti?" sau "Poti sa iubesti, Bucuresti!" sau "Poti sa iubesti. Bucuresti" ... Nimeni nu stie... Sigur ca unii s-au temut sa articuleze Bucurestii sau Bucurestiul, ca scolile de gramatica sa paruiesc si acum. Eu...

“Hai-hui”-ul meu este unul urban. Sunt turista de catedrale, palate, expozitii, muzee, biserici si cafenele, restaurante, teatre, sunt turista de hoteluri cu apa calda, televizor si internet. Asa sunt si ma laud cu asta. Nu ma luati la cort in savana, nu ma convingeti sa mancam frunze in varf de munte fara semnal. “Mie dati-mi strazi pavate, dati-mi cinematograf!”, dupa cum decreta poetul! Am invatat sa nu mai astept. Stiu ca nu trebuie sa mai aman. Am mai aflat ca tot ce nimeni nu imi poate lua se afla in mine, nu in sifonierul meu. Ce adapostesc in mine, printre cele mai de pret comori, sunt amintirile. Calatoriile si diminetile din orase primitoare, incepute cu “Hello! What are you up to now?, intrebare adresata tie, strengareste – da, pentru asta merita sa traiesti! Calatoriile mele din ultimii 20 de ani sunt in imaginea de mai jos. Restul abia asteapta! Praga! Cu Praga mi-am continuat calatoriile hai-hui cand lumea europeana ne-a reprimit la ea, pentru ca “hai-h...