Treceți la conținutul principal

Hai-hui! Sau cat de simplu e sa cuceresti lumea!

“Hai-hui”-ul meu este unul urban. Sunt turista de catedrale, palate, expozitii, muzee, biserici si cafenele, restaurante, teatre, sunt turista de hoteluri cu apa calda, televizor si internet. Asa sunt si ma laud cu asta. Nu ma luati la cort in savana, nu ma convingeti sa mancam frunze in varf de munte fara semnal. “Mie dati-mi strazi pavate, dati-mi cinematograf!”, dupa cum decreta poetul!

Am invatat sa nu mai astept. Stiu ca nu trebuie sa mai aman. Am mai aflat ca tot ce nimeni nu imi poate lua se afla in mine, nu in sifonierul meu. Ce adapostesc in mine, printre cele mai de pret comori, sunt amintirile. Calatoriile si diminetile din orase primitoare, incepute cu “Hello! What are you up to now?, intrebare adresata tie, strengareste – da, pentru asta merita sa traiesti!

Calatoriile mele din ultimii 20 de ani sunt in imaginea de mai jos. Restul abia asteapta!



Praga! Cu Praga mi-am continuat calatoriile hai-hui cand lumea europeana ne-a reprimit la ea, pentru ca “hai-hui”-ul meu incepuse in 1995. 

Prin urmare, am ajuns in capitala Cehiei in vara lui 2007. Era august, Praga era plina de turisti, dar cand nu e! si vreo doua zile a plouat. Dar cand nu ploua, in ziua de azi! 

Hotelul era la 500 m de Vltava, in capatul strazii era Dancing House. 



Praga o strabati pe jos si asa e cel mai bine, asa te indragostesti de ea si ii respiri fiecare fir de palat, parc si deliciu gastronomic.  La Praga am invatat cat de gustos este platoul cu branzeturi, pe care, desi francofila cica-s, nu il incercasem pana atunci. 

Drumul din centrul vechi pana sus la Castel, langa Catedrala St. Vitus, este o lectie de istorie si arhitectura, cand ajungi in curtea interioara a Castelului nu poti decat sa lacrimezi… Cred ca de fericire.

De atunci, vacantele mele europene s-au intetit. Pentru ca, de dimineata pana seara, am tot timpul ceva si altceva de facut, (acum, repede, hai, dar de ce nu raspunzi, dar cand termini etc.), slava Domnului  ca unii si-au facut o profesie din adunatul de informatii si oferte, le-au pus pe site-ul lor si ne fac viata si concediile mai usoare.



Asa se face ca am descoperit pe internet cum, cu mai putin de 300 de euro, pot merge iar la Praga, 4 zile. Prin free-spirit.ro. Mai exact, cu 285 de euro pana pe 4 octombrie si cu 260, din 11 pana pe 25 octombrie. 
De cazat o sa ma pot caza la un hotel de 3 stele.



Ce ar insemna ca daca platesc 300 de euro vad si ma bucur din nou de Praga? Pai asta s-ar traduce prin 4 vizite mai putin – ori mai putin substantiale- la un supermarket. Le reduc si imi fac o vacanta! Merita, zic! Sa cercetam amanuntele! 

Pe locul doi ar fi o calatorie cu autocarul, tot pentru 4 zile. Belgrad, Zagreb, Bratislava, Viena si Budapesta. Croaziera pe Dunare si ochii clipiti des peste palatele acestor metropole sunt un lucru de facut macar o data in viata. 



Free-spirit.ro imi propune acest circuit cu 180 de euro. Cred ca va fi recompensa mea de vara ploioasa si agitata. Free-spirit.ro are programate doua plecari, in luna august. Detalii – aici.

Pentru dragii mei pensionari din familie, pe care agentiile ii numesc onorabil “seniori”, am asa: din octombrie pana in decembrie, plecari si sejururi de cate o saptamana la cca 400 de euro, in hoteluri de 4 stele. 



Tentanta este, de exemplu, o Toscana – cazare in Montecatini, cu avionul pana la Bologna, apoi transport la hotelul unde isi vor petrece o saptamana de relaxare. Mai multe informatii – pe site-ul free-spirit.ro - aici. 

Nu e asa departe, nu e asa mult si inseamna grija de care au nevoie. Europa o pot vedea acum nu doar la televizor si in atlas, ci chiar la masa ei, acasa la ea. Noi care le suntem nepoti si copii ii putem rasfata. Nu vor spune “Nu”.

Am invatat sa nu mai astept. Stiu ca nu trebuie sa mai aman. Am mai aflat ca tot ce nimeni nu imi poate lua se afla in mine, nu in sifonierul meu. Ce adapostesc in mine, printre cele mai de pret comori, sunt amintirile…

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri