Treceți la conținutul principal

Cat de mult il iubesti?


Sa lamurim de la inceput ca nu il critic pe Oprescu. Imi imaginez ca nu el a gasit sloganul, nu el l-a scris si poate ca omului  nici macar nu-i place. Sunt altii care au avut de facut chestia asta.

OK. Si acum la treaba.

Asa cum arata, asa cum il vad peste tot in Bucuresti, pe panouri de pe toate strazile si cum e si in poza de mai sus, textul asta e gresit.  Nu are...logica, nu are...semne de punctuatie, nu are...sens.

Intai, nu are virgula si nici semn de exclamare, nu are nici semn de intrebare si eu nu stiu cine cu cine vorbeste.

Apoi, litera mica la "poti" e ca mustarul de pe clanta, nu pricep de ce nu incepe cu litera mare.

Si apoi, ce vrea sa spuna? "Poti sa iubesti Bucurestiul." Sau "Poti sa iubesti, Bucuresti?" sau "Poti sa iubesti, Bucuresti!" sau "Poti sa iubesti. Bucuresti" ... Nimeni nu stie...

Sigur ca unii s-au temut sa articuleze Bucurestii sau Bucurestiul, ca scolile de gramatica sa paruiesc si acum. Eu aleg Bucurestiul, mi se pare ca suna mai normal. Bucurestii sunt livresti, ca la 1800.

Cam cum, altfel, s-ar fi putut scrie:

"Poti sa iubesti, Bucuresti!" - Adica ii dam voie orasului sa iubeasca (e cam absurd, animism mangaietor)
"Poti sa iubesti, Bucuresti?" - Adica intrebam orasul daca are inima, nu cord, si daca e de acord sa aiba simtiri.

"Poti sa iubesti Bucurestiul." - Adica afirmam ca acest sentiment merita sa se reverse peste Bucuresti.

"Poti sa iubesti. Bucuresti" - Adica orasul ne scrie un bilet in care ne da voie sa iubim.

Logica e data peste cap cu totul in oricare varianta. Oricum as da-o, mie nu imi suna romaneste, fratilor!

Poate ca spus la radio, pe diverse tonuri, cu fiecare alta parte accentuata, poate sa aiba un sens tras de par. Dar ce se vede scris, asa cum e scris, e aiurea.

In final, sa mai spun doar ca m-a amuzat sa vad Arcul de Triumf si Ateneul in acelasi rand cu podul hobanat :)

La multi ani, Bucuresti!

Bucuresti, intineresti!

(Poza marcheaza campania pentru cei 555 de ani ai Bucurestiului, sarbatoriti anul asta in septembrie)




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri