Addio Pizzo este numele unei miscari civice.
A aparut in urma cu 10 ani in Palermo, cand vreo cinci tineri sicilieni au vrut sa-si deschida o afacere si si-au dat seama ca "vor trebui" sa plateasca lunar Mafiei celebra taxa, pizzo.
S-au gandit mai bine si s-au hotarat ca nu!
Peste noapte, literalmente, orasul a fost impanzit de mii de bannere "Un intero popolo che paga il pizzo è un popolo senza dignità". Poporul care le plateste taxa mafiotilor este un popor fara demnitate.
Mafia siciliana estorca afacerile din insula de la sfarsitul secolului al XIX-lea. La inceputul celui de-al XXI-lea, mercurialul ajunsese la 500 de euro pe luna pentru micii comercianti, patronii de restaurante si hoteluri si la 2.000 de euro pentru sefii companiilor de constructii.
Un om de afaceri din Palermo pe nume Libero Grassi anuntase public, printr-o scrisoare deschisa aparuta intr-un ziar local, ca refuza sa mai plateasca pizzo. Avea o fabrica de lenjerie si pijamale, "Sigma". O jumatate de an mai tarziu, a murit impuscat in cap, in fata casei, in timp ce se indrepta spre masina. Crima nu a avut niciun martor. Era 29 august 1991.
Site-ul "Addio Pizzo" este, evident, in italiana, dar si in 14 limbi straine. Este si in romana.
Miscarea din Sicilia a inspirat si Germania care a initiat in 2007 "Mafia? Nein Danke!".
Addio Pizzo se prezinta ca "revolutie culturala" impotriva Mafiei. Si nu cred ca e mult spus.
Inseamna niste pasi pe cat de mici si de zilnici, pe atat de decisivi: restaurantul care vrea sa nu mai plateasca taxa catre Mafie afiseaza bannerul cu sloganul organizatiei, iar clientii care vor sa incurajeze gestul comerciantului respectiv cumpara numai de la cel care afiseaza acest banner.
Boicotarea celor care continua sa plateasca este cel mai sigur mod de a seca resursele Mafiei. Cu o singura conditie: cei care boicoteaza sa fie tot mai multi, fara gluma si fara sange pe pereti.
Miscarea nu are un lider, un presedinte etc. Sunt zeci de persoane intr-un fel de comitet de organizare.
Totul, dar absolut totul, se bazeaza, cum altfel, pe voluntariat.
E un Pay it forward, dar dus la alt nivel si, mai mult decat atat, nu e un film, e o actiune reala si dura.
Este felul unei comunitati de a reactiona, in paralel si in sprijinul actiunilor anti-Mafia ale politiei. Una fara cealalta nu se poate si una are incredere in cealalta.
.....
Ei bine, citind eu despre toate astea, pentru ca ideea mi-a placut de la prima lectura, acum cateva luni, mi-am dat seama, cu tristete, de ce asa ceva nu se va naste niciodata in Romania. Motivele doar le stiti prea bine...
A aparut in urma cu 10 ani in Palermo, cand vreo cinci tineri sicilieni au vrut sa-si deschida o afacere si si-au dat seama ca "vor trebui" sa plateasca lunar Mafiei celebra taxa, pizzo.
S-au gandit mai bine si s-au hotarat ca nu!
Peste noapte, literalmente, orasul a fost impanzit de mii de bannere "Un intero popolo che paga il pizzo è un popolo senza dignità". Poporul care le plateste taxa mafiotilor este un popor fara demnitate.
Mafia siciliana estorca afacerile din insula de la sfarsitul secolului al XIX-lea. La inceputul celui de-al XXI-lea, mercurialul ajunsese la 500 de euro pe luna pentru micii comercianti, patronii de restaurante si hoteluri si la 2.000 de euro pentru sefii companiilor de constructii.
Un om de afaceri din Palermo pe nume Libero Grassi anuntase public, printr-o scrisoare deschisa aparuta intr-un ziar local, ca refuza sa mai plateasca pizzo. Avea o fabrica de lenjerie si pijamale, "Sigma". O jumatate de an mai tarziu, a murit impuscat in cap, in fata casei, in timp ce se indrepta spre masina. Crima nu a avut niciun martor. Era 29 august 1991.
Site-ul "Addio Pizzo" este, evident, in italiana, dar si in 14 limbi straine. Este si in romana.
Miscarea din Sicilia a inspirat si Germania care a initiat in 2007 "Mafia? Nein Danke!".
Addio Pizzo se prezinta ca "revolutie culturala" impotriva Mafiei. Si nu cred ca e mult spus.
Inseamna niste pasi pe cat de mici si de zilnici, pe atat de decisivi: restaurantul care vrea sa nu mai plateasca taxa catre Mafie afiseaza bannerul cu sloganul organizatiei, iar clientii care vor sa incurajeze gestul comerciantului respectiv cumpara numai de la cel care afiseaza acest banner.
Boicotarea celor care continua sa plateasca este cel mai sigur mod de a seca resursele Mafiei. Cu o singura conditie: cei care boicoteaza sa fie tot mai multi, fara gluma si fara sange pe pereti.
Miscarea nu are un lider, un presedinte etc. Sunt zeci de persoane intr-un fel de comitet de organizare.
Totul, dar absolut totul, se bazeaza, cum altfel, pe voluntariat.
E un Pay it forward, dar dus la alt nivel si, mai mult decat atat, nu e un film, e o actiune reala si dura.
Este felul unei comunitati de a reactiona, in paralel si in sprijinul actiunilor anti-Mafia ale politiei. Una fara cealalta nu se poate si una are incredere in cealalta.
.....
Ei bine, citind eu despre toate astea, pentru ca ideea mi-a placut de la prima lectura, acum cateva luni, mi-am dat seama, cu tristete, de ce asa ceva nu se va naste niciodata in Romania. Motivele doar le stiti prea bine...
Comentarii
Trimiteți un comentariu