Treceți la conținutul principal

Puie, misi!

Despre Generation Twee. In romaneste, Generatia "Te pupik dulcik"

Exista. Au documentat-o astia. Au scris carti. Asa e, ne-au facut cu capul, deci trebuia sa ii luam la intepat in insectar. S-au adunat sociologi, antropologi, psihologi si au ajuns la oarecari concluzii. Eu le-am adunat, tradus si adaptat. Bon appetit!

Cum le zice lor? Twee - numele le vine de la felul in care copiii mici de americani pronunta "sweet". Prin urmare, adaptarea nu putea fi decat in sfarsit explicata fixatie pentru "te pup dulce", "te pupic", "te pupik dulcic", "dulcik", "esti un dulce, "o dulce, o dulcica, un dulcic", pentru ID-urile si adresele dulcika99, dulcyka2001, sweet98, dulcic_dulcika.... Etc... ca nu mai pot (acum imi vine sa ii suspectez si pe cei de la Dolce ca ii vizeaza p-astia din generatia Twee).

I-a consacrat in biblioteci Marc Spitz, un ziarist caruia chiar in vara asta i-a aparut cartea "Twee: The Gentle Revolution in Music, Books, Television, Fashion", dupa ani de documentare. Generation Twee o considera cea mai mare miscare culturala dupa Hip Hopul din anii 80.

De unde vin ei? Ar veni cumva natural, dupa generatiile X, Y... Ceva mai complicate, mai triste, mai trecute deja prin viata sau macar prin criza. Pe scurt, ar fi generatia W.

Spitz zice ca ei ar avea radacini in anii 50. Or avea, nu zic, dar unora nici bunicii nu li se nascusera atunci. Sau asa o fi in America. Dar sa revenim si sa continuam. Varstele, de fapt, sunt amestecate. Se intalnesc in "generatia te pupik dulcik" de la adolescenti pana la oameni de peste 40 de ani.



Ce ii mana pe ei in lupta? Adica noi cum ii recunoastem pe cei din generatia Twee?

  • Se refugiaza in lumea lor pufoasa si roz, cu iluzii, total aseptica.
  • Refuza conflictele de orice fel, le place blandetea: nu-si asuma conflicte, nu vor confruntari, nu protesteaza.
  • Daca i-ar reprezenta o prajitura, aceea ar fi briosa.
  • Daca i-ar reprezenta un video, acela ar fi un clip youtube cu o pisicaaaa.
  • Le place sa confectioneze ei, cu mainile lor, obiecte de artizanat si bijuterii. Doar stiti, pe Facebook sunt suuuute de prieteni si prieteni ai prietenilor care au miniateliere acasa unde cos, lipesc, taie si aranjeaza bijuterii, decoratiuni, mici piese de mobilier si alte dragalasenii...dulci. Sa fie cosy si sweet! In general, le place tot ce e home made.
  • Sunt un fel de hipsteri, dar mai roz. Adica de la hipsteri nu au luat cinismul. Cei din Twee sunt, cum ziceam, duuulci, blaaanzi, "pismeni". Un Twee nu e hater.
  • Pentru ca si-au vazut parintii stresati de munca, ei aleg sa guste din micile bucurii si placeri tihnite.
  • Se inchid in coconul confortabil pe care si-l creeaza, nu vad, nu pot vedea, nu accepta inegalitatile, probleme etc din societate.
  • Le plac magazinele, cofetariile, cafenelele cu decorul anilor 50 - anii 50 occidentali, desigur!
  • Ei nu au raporturi sexuale sau mai urat si direct, no way. Ei fac dragoste. Pai da! Si barbatul Twee e masculul omega. Adica nu e alfa. Adica e barbatul copil. Cam ca Zach Galifianakis din seria "The Hangover".
  • Femeia Twee e femeia copil. Fetita. Dulce pe viata. Ca viata (she wishes!)
  • Unul dintre filmele si personajele definitorii pentru Twee - "Amelie" (mai exact, "Le fabuleux destin d'Amélie Poulain")
  • Iar Brooklynul este cartierul cel mai Twee.


Grafic: http://the-flack.com
Info: Le Soir, Harper Collins etc.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos. Anul Nou care n-a fost - Bogdan Mureșanu

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos  Întâi m-a păcălit sau am crezut că m-a păcălit, pe urmă m-a cucerit, după ce am prins cheia și tonul. Mi-a amintit de Decalogul lui Krzysztof Kieślowski și m-am relaxat și am putut să urmăresc până la capăt filmul în trei părți, cu trei povești, Kinds of Kindness. Ce bine că nu s-au intersectat personajele, a devenit obositoare și previzibilă încârligarea asta obligatorie a intrigilor și eroilor din 3-4-5 povești din filmele construite din părți. Yorgos Lanthimos a fost mai cinstit, poate pentru că a fost sigur pe ce voia să ne spună și să facă, el a lăsat poveștile independente, unite doar de ce aveau ele de spus.  Cu instrumentele blasfemiei și cu umor negru, Lanthimos ne-a arătat esența din întrebările noastre despre Dragoste, Viață, Credință, Moarte. Le-a pus și în cadrul de desfășurare care îi place atât de mult, distopia, pentru că dacă n-ar pune într-o distopie, ar pune doar într-un eseu scris ce avea el de spus, asta de fapt mi-...

Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci. Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs! Glasgow, Day 1 Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei. Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow. Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât. Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire. Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo. Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților. Necropola de l...

Jurnal scoțian/ Scottish Diary (1): Let's not make it about me! Poor Things & Stand-up Comedy

În primul meci de la EURO 2024, scoțienii au luat bătaie de la nemți. Încă un motiv să-mi fie și mai simpatici. Ei, da, scoțienii. Știm istorie, știm și comedie, așa că de dragul scoțienilor, care mi-au amintit de vizita la ei acasă, încep să scot la lumină paginile de Scottish Diary. În premieră, poate și de la vârstă, mi-am notat în fiecare seară cuvinte, mai legate, mai dezlegate, despre cum a fost ziua. Astăzi le-am adunat cu un pic de sos sintactic și ceva poze. Cât or mai fi internetul, curentul și gratuit blogspotul, pentru urmașii urmașilor mei, îndemnuri la călătorit și trăit. Let’s go!  Săptămâna scoțiană mi-a adus șase capitole de jurnal, câte unul pentru fiecare zi de călătorie (am ignorat zilele de aeroport, de plecat-ajuns). Publicarea textelor din jurnalul scoțian începe cu ziua a treia – Glasgow, Day 3. Așa am vrut. Asta cu Poor Things, GoMA și stand-up comedy se cerea prima. Nu știu clar de ce, poate pentru că mi-e drag de cuvinte, cum se înșiră ele. Literele au pr...