Treceți la conținutul principal

Întâlniri la adrese istorice. Ce mică e lumea!

Nicolae. Palermo

În 1852, Sicilia mai avea opt ani până la unificarea cu Italia. Era sub domnia Bourbonilor, în fapt, la acea dată, o restaurație, după ce insula cunoscuse mișcări de independență în 1820 și, desigur, 1848. În luna noiembrie a acestui an murea în exil la Palermo Nicolae Bălcescu. Avea 33 de ani și era bolnav de tuberculoză. Stătea de o lună și jumătate în hotelul Alla Trinacria, de pe Via Butera. Rămășițele lui Bălcescu se află într-o groapă comună din Palermo.




Pe aceeași stradă din apropiere de Porta Felice și chiar pe aceeași parte, sunt două clădiri unde alte două plăcuțe anunță trecerea pe acolo a lui Goethe (cu aproape un secol înaintea lui Bălcescu) și a lui Garibaldi (la 10 ani după pașoptistul nostru și după ce i-a dat Italiei Sicilia). 






Porta Felice și-a luat numele de la Donna Felice Orsini, soția viceregelui spaniol Marcantonio Colonna. Construcția a fost încheiată în 1637.




Mihai. Praga


Imaginea scolastică a lui Eminescu este portretul lui de la vârsta de 19 ani. Portretul, primul cunoscut din viața lui, a fost făcut în 1869, la Praga, în atelierul fotografului Jan Tomáš (1841—1912).

Eminescu a ajuns la Praga în septembrie 1869 și (scriu unii biografi) voia să se înscrie la Universitatea Carolină – în oraș locuia fratele lui Șerban, la care a și stat. Șerban era primul născut al Eminovicilor, deci fratele mai mare al lui Mihai; a studiat Medicina la Viena și, pare-se, tot după unii biografi ai poetului, și la Praga. 

Pentru dosarul de student, poetul avea nevoie de o fotografie. Merge în atelierul unde procesul dura, după tehnica vremii, mai bine de o jumătate de oră. Se puteau face tot acolo și împrimări ale vocii, pe placă de gramofon. Jan Tomáš  era un adept al noutăților; studiase chimia alimentară și lucrase la fabrici de bere și zahăr, dar a ajuns mai cunoscut ca portretist, iar certificatul lui de fotograf profesionist, semnat de însuși Împăratul Franz Joseph, se află la Muzeul Tehnic din Praga.

Atelierul foto cu pricina era în Piața Wenceslas (Václavské námestí) la nr. 7. Unde acum este un hotel.





Admiterea îi este refuzată, Mihai pleacă la Viena, dar fotografia lui făcută în Praga rămâne. În istoria literară.  Mie îmi rămâne, dar cu câtă bucurie, doar istoria personală.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri