Treceți la conținutul principal

Întâlniri la adrese istorice. Ce mică e lumea!

Nicolae. Palermo

În 1852, Sicilia mai avea opt ani până la unificarea cu Italia. Era sub domnia Bourbonilor, în fapt, la acea dată, o restaurație, după ce insula cunoscuse mișcări de independență în 1820 și, desigur, 1848. În luna noiembrie a acestui an murea în exil la Palermo Nicolae Bălcescu. Avea 33 de ani și era bolnav de tuberculoză. Stătea de o lună și jumătate în hotelul Alla Trinacria, de pe Via Butera. Rămășițele lui Bălcescu se află într-o groapă comună din Palermo.




Pe aceeași stradă din apropiere de Porta Felice și chiar pe aceeași parte, sunt două clădiri unde alte două plăcuțe anunță trecerea pe acolo a lui Goethe (cu aproape un secol înaintea lui Bălcescu) și a lui Garibaldi (la 10 ani după pașoptistul nostru și după ce i-a dat Italiei Sicilia). 






Porta Felice și-a luat numele de la Donna Felice Orsini, soția viceregelui spaniol Marcantonio Colonna. Construcția a fost încheiată în 1637.




Mihai. Praga


Imaginea scolastică a lui Eminescu este portretul lui de la vârsta de 19 ani. Portretul, primul cunoscut din viața lui, a fost făcut în 1869, la Praga, în atelierul fotografului Jan Tomáš (1841—1912).

Eminescu a ajuns la Praga în septembrie 1869 și (scriu unii biografi) voia să se înscrie la Universitatea Carolină – în oraș locuia fratele lui Șerban, la care a și stat. Șerban era primul născut al Eminovicilor, deci fratele mai mare al lui Mihai; a studiat Medicina la Viena și, pare-se, tot după unii biografi ai poetului, și la Praga. 

Pentru dosarul de student, poetul avea nevoie de o fotografie. Merge în atelierul unde procesul dura, după tehnica vremii, mai bine de o jumătate de oră. Se puteau face tot acolo și împrimări ale vocii, pe placă de gramofon. Jan Tomáš  era un adept al noutăților; studiase chimia alimentară și lucrase la fabrici de bere și zahăr, dar a ajuns mai cunoscut ca portretist, iar certificatul lui de fotograf profesionist, semnat de însuși Împăratul Franz Joseph, se află la Muzeul Tehnic din Praga.

Atelierul foto cu pricina era în Piața Wenceslas (Václavské námestí) la nr. 7. Unde acum este un hotel.





Admiterea îi este refuzată, Mihai pleacă la Viena, dar fotografia lui făcută în Praga rămâne. În istoria literară.  Mie îmi rămâne, dar cu câtă bucurie, doar istoria personală.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos. Anul Nou care n-a fost - Bogdan Mureșanu

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos  Întâi m-a păcălit sau am crezut că m-a păcălit, pe urmă m-a cucerit, după ce am prins cheia și tonul. Mi-a amintit de Decalogul lui Krzysztof Kieślowski și m-am relaxat și am putut să urmăresc până la capăt filmul în trei părți, cu trei povești, Kinds of Kindness. Ce bine că nu s-au intersectat personajele, a devenit obositoare și previzibilă încârligarea asta obligatorie a intrigilor și eroilor din 3-4-5 povești din filmele construite din părți. Yorgos Lanthimos a fost mai cinstit, poate pentru că a fost sigur pe ce voia să ne spună și să facă, el a lăsat poveștile independente, unite doar de ce aveau ele de spus.  Cu instrumentele blasfemiei și cu umor negru, Lanthimos ne-a arătat esența din întrebările noastre despre Dragoste, Viață, Credință, Moarte. Le-a pus și în cadrul de desfășurare care îi place atât de mult, distopia, pentru că dacă n-ar pune într-o distopie, ar pune doar într-un eseu scris ce avea el de spus, asta de fapt mi-...

Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci. Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs! Glasgow, Day 1 Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei. Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow. Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât. Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire. Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo. Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților. Necropola de l...

Jurnal scoțian/ Scottish Diary (1): Let's not make it about me! Poor Things & Stand-up Comedy

În primul meci de la EURO 2024, scoțienii au luat bătaie de la nemți. Încă un motiv să-mi fie și mai simpatici. Ei, da, scoțienii. Știm istorie, știm și comedie, așa că de dragul scoțienilor, care mi-au amintit de vizita la ei acasă, încep să scot la lumină paginile de Scottish Diary. În premieră, poate și de la vârstă, mi-am notat în fiecare seară cuvinte, mai legate, mai dezlegate, despre cum a fost ziua. Astăzi le-am adunat cu un pic de sos sintactic și ceva poze. Cât or mai fi internetul, curentul și gratuit blogspotul, pentru urmașii urmașilor mei, îndemnuri la călătorit și trăit. Let’s go!  Săptămâna scoțiană mi-a adus șase capitole de jurnal, câte unul pentru fiecare zi de călătorie (am ignorat zilele de aeroport, de plecat-ajuns). Publicarea textelor din jurnalul scoțian începe cu ziua a treia – Glasgow, Day 3. Așa am vrut. Asta cu Poor Things, GoMA și stand-up comedy se cerea prima. Nu știu clar de ce, poate pentru că mi-e drag de cuvinte, cum se înșiră ele. Literele au pr...